Demon Slayer: Kimetsu no Yaiba (sezonul 2)

În general, nu cred că sunt genul de geek care să se uite la un serial în momentul în care se difuzează la TV sau când e proaspăt apărut pe platformele de streaming, cu atât mai puțin când e vorba de anime, care au de obicei aproximativ 23 de minute per episod. Mai mult, această aversiune față de seriale nou apărute (mai ales dacă nu este de la început disponibil întregul sezon, gata de binge) se pare că s-a extins și la alte formate media, cum ar fi la filme. Altă explicație/scuză nu am pentru dezinteresul față de filmele relativ bine cotate și apărute recent, pe lângă un soi de snobism bizar și de ideea foarte bine împlântată (sau implantată) în capul meu de a nu te duce cu sacul la pomul lăudat. Dar nu acesta este subiectul articolului, ci mai curând o excepție de la această regulă.

În ultimele luni, adică de prin decembrie 2021, am așteptat cuminte, săptămână de săptămână, câte un episod din sezonul al doilea din Demon Slayer (Kimetsu no Yaiba, pentru weebșii de serviciu), începând cu al optulea episod. Primele șapte au fost o adaptare a filmului Mugen Train, ce se petrece în același univers și are aceeași protagoniști din serialul anime, așa că acestei prime părți i-am dat skip, pentru că deja văzusem filmul și de obicei nu mă uit la același lucru de două ori (o altă ciudățenie a mea, care are și ea anumite excepții). Mai multe despre film a scris Sergiu deja, într-un articol dintr-un număr precedent al revistei Planu’ 9, deci nu o să dezvolt această tematică prea mult.

În schimb, o să mă concentrez pe cea de-a doua parte a serialului, denumită și Entertainment District Arc, în care Entertainment e sinonim cu Red Light. Cum acțiunea animeului se petrece în Perioada Taishō a Japoniei (1912-1926), putem să ne bucurăm de câteva detalii istorice interesante cu privire la viața curtezanelor ce își duceau traiul și își practicau meseria în celebrul district Yoshiwara. În general, serialul prezintă și tensiunea acelei perioade dintre tradiționalism și influențele vestice, poate într-o formă destinată mai mult consumului pe piața japoneză. De exemplu, Muzan, primul și cel mai puternic demon, este adesea îmbrăcat în costume foarte elegante, vestice. Mai în glumă, mai în serios, îmbrăcămintea și înfățișarea lui ne aduc aminte de Michael Jackson, situație ironizată de mulți fani și care a fost văzută de și mai mulți (adică nu neapărat de fani) ca o încercare de a portretiza influența vestică asupra Japoniei ca fiind una extrem de negativă. Poate ca să mai dreagă busuiocul, Muzan apare ulterior și sub alte forme, ca o domniță costumată într-un stil tradițional japonez sau ca un băiețel bolnăvicios, sugerând poate că răul absolut are capacitatea de a lua multe forme, dar că acesta rămâne în esență același. În fine, nici despre asta nu vreau să fie articolul, dar cred că merită măcar o mică mențiune.

Cei patru protagoniști ai serialului, Tanjiro, Zenitsu, Inosuke și demonița Nezuko îl urmează pe Tengen Uzui, o căpetenie din rândul Ucigătorilor de Demoni, într-o misiune sub acoperire în districtul Yoshiwara, acolo unde se zvonește că ar sălășlui demoni, ce sub adăpostul întunericului ucid și mănâncă oameni. Motivul pentru care Tengen se implică personal este faptul că cele trei soții ale sale, ce fuseseră trimise pentru a spiona districtul și de a repera demonii, au încetat brusc din a mai trimite scrisori. Da, nu am greșit când am scris cele trei soții, poligamia fiind un element important din tradiția familiei Uzui, căsătoria fiind aranjată dinainte de către capul familiei, care se desfășoară atunci când tinerii împlinesc 15 ani. Și chestiunea aceasta e un subiect interesant de discuție, deoarece poligamia era interzisă în perioada Taishō. Puținele surse pe care le-am găsit menționează faptul că în trecutul îndepărtat această practică era mai mult sau mai puțin acceptată, cel puțin în Curtea Imperială, în timp ce alte surse susțin că niciodată poligamia nu a fost acceptată în Japonia. În fine, dacă știți mai multe despre acest subiect, sunteți invitați să lăsați un comentariu la finele articolului. Cert este că în anime, căsătoria lui Tengen cu Makio, Suma și Hinatsuru este prezentată într-o lumină foarte bună, în care cele trei soții ocupă locuri egale în fața soțului lor. Cum genul animeului este shōnen, adică este destinat băieților de 12-18 ani, imaginea pe care o proiectează cele trei este un mix dintre feminitate, fragilitate și instruirea acestora de a fi războinice, kunoichi. Acest din urmă termen a fost popularizat în cea de-a doua jumătate a ultimului secol și reprezintă femeile ce practicau artele marțiale Ninjutsu. Și despre această chestiune opiniile sunt împărțite, în sensul că unii îl consideră un anacronism, în timp ce alții au descoperit anumite dovezi care să susțină existența lor.

Revenind la anime, unii dintre fanii cu înclinații spre feminism ar putea acuza serialul că prezintă o viziune patriarhală asupra relațiilor familiale și probabil că nu ar fi departe de adevăr. Argumentul pe care îl aduc eu în favoarea serialului este faptul că el încearcă să limiteze punctele de inflexiune față de lumea noastră la evenimentele supranaturale, așa că el prezintă o formă a societății japoneze din acel moment, ce conține atât elemente idilice, ce țin de concepte precum onoare, prietenie, justiție, puritate și așa mai departe, dar și elemente mai puțin compatibile cu sensibilitățiile noastre moderne, cum ar fi prezentarea detaliată a modului prin care tinerele fete deveneau yūjo, dame de companie, fiind de fapt vândute, precum și tratamentul aplicat celor din rangurile sociale inferioare. 

Revenind, Makio, Suma și Hinatsuru dau dovadă de curaj și de abilități excelente în lupta împotriva unor demoni extrem de puternici, Daki și fratele ei, Gyutaro, oferind o variantă nițel modernizată a subiectelor specifice shōnen, în care femeile sunt inevitabil domnițe în primejdie ce trebuie să fie salvate. Ba chiar pot spune că ele ajung să îl salveze pe Tengen la fel de mult pe cât el le salvează pe ele. Nu vreau să spun mai multe și vă voi lăsa plăcerea de a vedea serialul cu cât mai puține spoilers. Consider prezentarea lor ca fiind echilibrată, fiecare dintre ele are propria personalitate și voce.

Animeul abundă de situații amuzante, ce au mai mult rol de contrapondere pentru ultimele episoade din sezon, în care au loc lupte extrem de dramatice între protagoniști și demoni. De exemplu, pentru a se infiltra în Yoshiwara, Tanjiro, Zenitsu și Inosuke trebuie să se deghizeze în fetișcane, utilizând machiajul specific. Dintre toți, Inosuke este singurul care de fapt nu avea nevoie de machiaj, vrăjind-o pe stăpâna casei cu înfățișarea sa foarte frumoasă, asta în ciuda constituției sale atletice și manierelor de sălbatic. Din nou, cred că e mai bine să descoperiți voi înșivă și partea aceasta din serial. Pe urmă, secvențele de luptă sunt foarte faine de urmărit, chiar dacă se întind pe mai multe episoade, mai exact pe mai mult de jumătate de sezon. Din păcate, numărul de episoade din sezonul doi este mult redus față de primul, dar se pare că trebuie să ne mulțumim cu ce primim, adică cu muuuuuultă bătaie.

Aspectele care sunt mai tehnice, desenele, animația și muzica sunt de primă clasă, semn că în Demon Slayer a fost investit foarte mult, atât talent, cât și bani. Chiar nu am ce să obiectez, cei de la Ufotable s-au achitat excelent de datorie și au creat un anime ce arată excelent. În palmaresul lor intră și filme de animație dar și contribuții la jocuri video, dintre care vreau neapărat să amintesc de seria Tales, pentru care au animat cutscenes și introurile (Tales of Arise fiind un joc lansat relativ recent pe care îl pot recomanda cu încredere). Muzica este compusă de Yuki Kajiura și Go Shiina și este foarte mișto, se integrează foarte bine în serial. Merită să te abții din a da skip OP-ului și să-l asculți până la capăt.

https://www.youtube.com/watch?v=0MPq9QGUBa4

În final, pot să spun că mă bucur foarte mult că m-am uitat la anime chiar în momentul în care a fost lansat, limitând astfel riscul de a-mi lua spoiler peste spoiler înainte de a trage un binge de zile mari. Ba chiar pot să zic că mi s-a schimbat măcar puțin optica și o să încerc să fiu mai up-to-date cu filmele și serialele noi, că nu se știe de unde sare iepurele (glumă îngrozitoare pentru fanii Re:Zero, un alt anime al cărui sezon următor îl aștept cu sufletul la gură, mai-mai că m-aș pune să citesc manga sau light novelul doar ca să văd ce se întâmplă). Pe scurt, cred că merită să te uiți la Demon Slayer și că nu te va plictisi câtuși de puțin.