Shaman King 2021: aproape la fel, dar totuși diferit

Ieri, 1 aprilie, a apărut primul episod din noua serie Shaman King. Fiind sceptic din fire, am așteptat o zi până să mă uit, nu care cumva să devin victima vreunei glume proaste. Glumesc, am căutat ieri toată ziua prin toate sursele pe care le aveam la îndemână (exclus Netflix, că nu plătesc așa de mult pentru o bucată de streaming service) și nimic. Între timp s-a rezolvat și problema aceasta, episodul e disponibil peste tot pe unde ar putea căuta un weeb care se respectă.

Am zis noua serie pentru că nu e vorba despre sezonul al doilea, ci e mai degrabă un remake. Totuși, există diferențe față de seria lansată acum aproape 20 de ani, deoarece (conform unor fini cunoscători în materie de anime, a se citi otakus de pe Reddit) povestea din animeul vechi se desparte de sursă (deci de manga, doh) pe la episodul 25. Adică restul până la 64 nu sunt canonice, orice ar fi însemnând asta pentru cineva ca mine, care nu are nimic nici în clin, nici în mânecă cu mangas și light novels (bine, dacă mă întrebai anul trecut, eram la fel de necunoscător și apatic față de animeuri, dar asta e, oamenii își mai schimbă părerile). În schimb, remake-ul promite să respecte întocmai linia trasată în cele 35 de volume de manga (288 de capitole adică :D), iar povestea va fi condensată în 52 de episoade.

Impresia pe care mi-a dat-o primul episod e că într-adevăr povestea e foarte condensată. Mai precis, primele două episoade din seria veche se transformă în primul din cea nouă. După mine, treaba este în favoarea serialului, chiar din contra, îi strică atmosfera, nu te lasă să percepi personajele la valoarea lor adevărată. Pe de altă parte, cadența aceasta poate să fie un compromis: nici să nu-i plictisească pe cei care au văzut deja seria veche dar nici să nu-i arunce pe spectatorii care nu au mai avut nici un fel de tangență cu seria într-o lume cu totul necunoscută. Rămâne să vedem dacă funcționează formula aceasta. Dacă nu, mereu putem să completăm cu episoadele din 2001.

Cel puțin deocamdată, părerea mea e că cei de la Bridge, studioul de animație care produce SK 2021, vor să parieze pe nostalgie și sunt destul de conservatori. Nu cred că vor să ducă poveste într-o direcție nouă, ci, din contră, își doresc să respecte întocmai rețeta prescrisă de manga, la care adaugă animații îmbunătățite. Nu știu dacă e doar un cash grab ordinar sau dacă e o decizie luată pentru a satisface exigențele puriștilor, cert este că mă bucur că am ocazia să-mi amintesc de acea perioadă a vieții în care puteai să mai stai 25 de minute după ora 22:00 (care a fost, pentru mine, ora de bedtime) ca să te uiți la TV – pe atunci asta era o mare chestie. De atunci și până acum mi-a (re)venit gustul pentru animeuri, drept pentru care promit că în următorul număr din Planu’ 9 o să apară un articol despre ce isekai-uri ne plac, mie și lui Sergiu-san uwu. Dacă tot l-am pomenit, el a zis că nu crede că e un cash grab, ci un „faithful remake”, care place (sic!) la lume. Citez: „generally ppl like mangas being followed faithfully”. Dacă zice el, probabil așa e.

O altă treabă pe care am descoperit-o pe când eram today years old e că intro-ul cu care eram eu obișnuit nu este cel original. Mi-ar fi plăcut să-l aud și acum pe cel din varianta dub românească (chiar era foarte mișto!!!1!), dar nu poți să le ai pe toate, nu?

Dacă nu v-ați uitat deja, puneți mâna pe mouse și tastatură și căutați, mai ales dacă aveți acces la un cont Netflix, și cu atât mai mult dacă vreți să simțiți că trece timpul pe lângă voi și că din 2001 până acum au trecut 20 de ani. Până atunci, vă urez un călduros AMIDAMARU, INTRĂ ÎN SABIE!