Now Reading
Fundația, episoadele 1 si 2 Epic, arde încet, dar se termină cu zbang!

Fundația, episoadele 1 si 2 Epic, arde încet, dar se termină cu zbang!

Sunt 7 cărți în seria Fundația, iar ciclul spune povestea înfloririi și decăderii unui imperiu galactic, dar în mare parte a înfloriri acestuia. În centrul poveștii se află matematicianul Hari Seldon, un locuitor al planetei-capitală Trantor, care inventează o ramură a matematicii numită psihoistorie, o știință care poate prezice viitorul, însă numai la scară largă și pentru mase mari de oameni; la o scară redusă este predispusă erorilor dat fiind că acțiunile unui individ nu pot fi prevăzute. Folosindu-se de psihoistorie, Hari Seldon prevede decăderea imperiului, urmată de o prăbușire în barbarie timp de treizeci de mii de ani. Ca să scurteze acest dark age, Hari va construi două Fundații menite să păstreze totalitatea cunoștințelor omenirii.

Serialul TV Fundația, produs de Apple TV, este creația lui David S. Goyer, care a mai produs și Man of Steel, The Dark Knight Rises, dar și o serie de insuccese precum Terminator Dark Fate, Blade Trinity sau Jumper, deci din start nu am fost cu totul optimistă că va ieși treaba bună.

 

Primul sezon urmărește, într-o oarecare măsură acțiunea din prima carte. O veți recunoaște pe Gaal Dornick, jucată de Lou Llobell, deci femeie, pe Eto Demerzel (tot o femeie, dar android) jucată excelent de Laura Birn, pe Salvor, interpretată fără gram de carismă de Leah Harvey, și pe Hari Seldon, jucat de Jared Harris, pe el îl știți din Cernobîl sau din Crown. Scenariștii au introdus și câteva personaje noi, unul dintre cele mai reușite fiind Imperiul, the Empire (jucat genial de Lee Pace), un monarh cu puteri absolute.

În primul episod ne apare Salvor, paznicul unui obiect misterios, the vault (care nu este același obiect din carte), pe planeta Terminus, în viitor față de prezentul evenimentelor. De altfel, acțiunea va tot sări înainte și înapoi în timp și se va abate de la firul narativ al cărții, asumându-și o nouă poveste. Pe parcurs, singurul lucru care va mai rămâne în comun cu materialul sursă este numele unor personaje. Pe de-o parte e de înțeles, Fundația e greu de transpus pe ecran, așa că voi judeca serialul după meritele proprii și voi face comparații între el și cărți doar pe ici-colo, acolo unde sunt asemănări. Însă să ținem minte, un serial nu trebuie să fie copia fidelă a unei cărți.

Episodul continuă cu povestea lui Gaal Dornick, o matematiciană genială care își părăsește planeta de baștină și călătorește spre Trantor. Gaal câștigase un concurs de descrifrare a unei ecuații și ca premiu este invitată în capitala imperiului. Însă, surpriză, Gaal este doar un pion în marele joc de șah pus la cale Hari. Ce urmărește matematicianul? Va reuși el să-l convingă pe the Empire că civilizația e pe moarte? Sau îi va omorî monarhul pe amândoi? Creatorii serialului și-au permis în acest caz o libertate care, zic eu, oferă suficient dinamism serialului. Gaal va trebui să facă o alegere: să-l denunțe pe Hari și să se salveze, sau să fie sinceră, riscând să fie executată alături de profesor. Problema este că profețiile lui Hari au iscat panică printre cetățeni și the Empire este hotărât să pacifice imperiul și să crească încrederea populației în imperiul galactic, chiar dacă asta implică decizii imorale. Are loc un proces, și cei doi sunt lăsați, parte dintr-un plan mai complex, să plece pe Terminus.

Între timp, the Empire are o altă situație spinoasă de rezolvat – neînțelegerile dintre Anacreon și Thespis, două planete de la marginea imperiului galactic. Războiul dintre cele două planete se extinde și are un loc un atac terorist pe stația spațială din Trantor, atac care îl va înfuria pe monarh. Deși Hari și Gaal sunt iertați și lăsați să plece, avem parte de o demonstrație de forță din partea Împăratului: episodul 2 se va încheia cu un genocid. Hari dispare undeva în peisaj, iar Raych și Gaal sunt scoși din joc destul de repede, astfel că de aici încolo atenția publicului se va muta pe Terminus și Trantor, diversiune narativă ce seamănă mult cu un bait and switch.

 

Apple TV are bani de spart, lucru care se vede. Serialul arată extraordinar la partea de CGI, este pur și simplu o plăcere să-l vizionezi. Efectele speciale sunt demne de un ecran de cinema, și rămân un punct forte de-a lungul tuturor episoadelor. Ce îmi place cel mai mult e naturalețea lor, în contrast, de exemplu, cu efectele speciale din Star Trek Discovery, unde culorile sunt ba întunecate, ba neon. Decorul de pe Trantor este credibil, chiar dacă un pic generic. Prea minimalist și depersonalizat, deși poate te-ai aștepta la ceva mai măreț și mai grandios, mai ales că ești în inima unui imperiu. Culorile în general sunt șterse (cu excepția unei picturi murale), iar asta îl face să arate banal. Este oare o alegere legată de poveste (cu un pic de decor furat din Star Wars) sau lipsa de buget? Vom vedea.

O alta creație originală este triumviratul Imperiului the Empire, sau dinastia genetică a lui Cleon I. Triumviratul e format din trei clone: copilul, brother Dawn, încarnarea cea mai tânără care învață cum se conduce un imperiu; adultul sau brother Day, încarnarea care ia deciziile executive și are un temperament exploziv; bătrânul sau brother Dusk, clona care ia decizii diplomatice, este aripa emotivă a triumviratului. Ideea mi se pare excelentă (aduce un pic a Star Wars și Dune), și nu știu dacă a mai fost folosită altundeva. Cele trei încarnări sunt numite, colectiv, Empire, iar identitatea conducătorului se împletește cu cea a imperiului. Statul sunt eu, nu-i așa? Cei trei au puteri nelimitate, dar brother Day este întruchiparea conducătorului absolut: extrem de inteligent, războinic, nemilos, iar voința lui este lege.

Cei ce au citit cărțile o vor recunoaște pe Demerzel, și se vor întreba „de ce schimbarea in femeie?” Poate că tânărul Imperiu are nevoie de o figură maternă în viață lui, poate că serialul avea nevoie de mai multe personaje feminine. În final nu deranjează atât de mult pentru că povestea lui Demerzel e bine construită, și rămâne ceva interesant de urmărit când acțiunea încetinește în episodul 3.

Un alt personaj pe care fanii Fundației îl vor recunoaște este Gaal Dornick, o fată (aici) de pe o planetă primitivă unde știința și cărțile sunt interzise. Gaal este extrem de inteligentă și rezolvă o ecuație faimoasă într-un concurs. Este invitată pe Trantor de Hari și, după cum ziceam, surpriză!, cade într-o capcană pusă la punct tot de Hari. Personajul e destul de credibil, deși jocul actriței este cam rigid. Gaal va fi personajul pasiv în jurul căruia se desfășoară acțiunea din primele 2 episoadele, apoi va deveni naratorul din episoadele 3 și 4. Sunt câteva scene între ea și Raych absolut superflue, care pot fi scoase și care nu ar schimba povestea (până acum) câtuși de puțin. Poate se va lega frumos mai încolo, cine știe.

Prin urmare, Fundația este un amestec extrem de cinematografic, destinat atât fanilor înrăiți, (chit că fură decor din Star Wars și concepte din Star Trek), cât și publicului tânăr, însetat de povești noi. Ce aduce serialul în plus față de carte este o lume vie, construită în detaliu, cu propriile legende, lumi și personaje interesante, diferite de cele pe care le aveam până acum, în roman – o poveste alternativă, de fapt, iar asta mă face să rămân interesant, sper eu, până la sfârșit. Ambele episoade, adică primul și al doilea, sunt excelente.

9/10

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
0
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© REVISTA PLANU'9 PUBLICĂ PROZĂ SFF ȘI DIVERSE ARTICOLE DIN GENURILE SF ȘI FANTASY. REVISTA ESTE REDACTATĂ DE CLUBUL SINDICATUL 9 DIN TIMIȘOARA
Scroll To Top