Despre zombi numai de bine

Coreenii de sud, via Netflix, ne oferă un nou serial controversat. Și dacă ar fi doar atât și tot ar fi interesant de urmărit, dar All Of Us Are Dead (Suntem morți cu toții), căci despre el este vorba, ține neapărat să ofere o perspectivă originală (pe cât se poate) asupra unui fenomen comercial, care, iată, ține de ceva zeci de ani și anume Zombi, acești morți-vii care nu se lasă scoși cu una, cu două dintre preferințele publicului amator de senzații tari.

Primul sezon are ca sursă de inspirație benzile desenate cu nume omonim, din care primele nouă episoade pot fi citite online gratuit: All of Us Are Dead WEBTOON. Un posibil al doilea sezon nu este încă confirmat, în ciuda succesului primului. Asta și pentru că, în lipsa materialului sursă, o continuare va fi dificilă, chiar dacă serialul a fost #1 în aproximativ 50 de țări. Însă lucrurile se pot schimba de la o zi la alta. Squid Game, un alt serial coreean celebru, a primit confirmarea unui al doilea sezon la peste patru luni de la lansare.

Specific personajelor „Zombi” este caracterul lor binar. Ori ești zombi, deci afectat, ori nu ești. Situațiile aflate la granița celor două stări sunt fie slab reprezentate, fie sunt doar situații excepționale, dar temporare, de trecere din starea „bună” în starea „rea”. Această caracteristică este subminată în serial, oferind o perspectivă, dacă nu originală, cel puțin interesantă.

Un alt punct, care desparte acest serial cu zombi de alte filme similare, este dat de căutarea programatică a profesorului Lee Byeong-chan (Byeong-cheol Kim) a unui virus care să schimbe oamenii. El pleacă de la observația că, într-o confruntare, nu cel mai deștept câștigă, ci cel mai puternic. Cum ar fi, se întreabă el, dacă i-am oferi o șansă suplimentară celui deștept? Că acțiunile lui sunt atât imorale, cât și lipsite de etică profesională, nu încape discuție. Mai cu seamă când rezultatul este o populație de zombi.

Dar oare chiar asta și-a dorit profesorul? O populație de oameni mânată de instincte animalice, fără judecată, având ca singură preocupare răspândirea virusului? Secvența din sediul poliției când profesorul se lasă infectat, dar și discuția anterioară cu inspectorul de poliție, deschide noi perspective asupra motivațiilor din spatele lui, dar și asupra scenei.

Povestea are ca personaje centrale mai mulți elevi de la o școală clasificată ca foarte bună dintr-un oraș sud-coreean. În primul episod, dar ulterior prin amintiri, ne sunt prezentate diverse cazuri specifice perioadei adolescentine. Iubiri neîmpărtășite, gelozii, frustrări diverse reprezentate prin caractere puternice: genialul, bătăușul, egoistul, grasul, frumosul și multe alte asemenea. Cu toții ne putem regăsi în aceste personaje, sau vedea foști colegi. Ei bine, strânși într-un grup de supraviețuitori, acești adolescenți sunt puși în fața unor situații greu de închipuit. Ei trebuie să-și înfrunte traumele personale, să-și regăsească inocența, dar și încrederea în ceilalți. O cursă de maturizare pe repede înainte la finalul căreia fie se vor regăsi, fie vor dispărea în marea turmă a zombificaților.

În serial se fac câteva referiri la Trenul de Busan și la pandemia cu Covid-19, dar acestea sunt aduse în discuție doar tangențial, fără a căpăta o semnificație specială. Totuși, mediul pandemic este recreat în serial. De la declararea unei stări de urgență, până la carantină și măsuri de tot felul amintesc de situația din prezent (ex: controlul presei). Putem pune în acest context și discursul unei politiciene către un pompier, tatăl uneia dintre adolescentele supraviețuitoare, de a așeza înaintea interesului personal, interesul mai general al națiunii (supraviețuirea umanității).

Surpriza serialului vine abia în momentul în care aflăm că unii elevi sunt doar parțial zombificați. Cumva, virusul nu-și îndeplinește complet scopul și-i lasă ființei gazdă libertatea de acțiune. Astfel, oamenii ajung să coabiteze cu virusul, iar pe mai departe societatea umană trebuie să-i integreze pe acești non-binari. Atenție, nu trebuie făcut din asta o analogie cu binaritatea, respectiv non-binaritatea sexuală. Aici fluiditatea ține de capacitatea omului de a supraviețui și de a se adapta.

Chiar dacă nu e clar de la început, personajele principale sunt tânăra Nam-ra și bătăușul Gwi-nam. Aceștia formează sunt marginile spectrului posibil de zombi intermediari, sau de oameni parțial zombificați. Un personaj mai degrabă bun și unul cu desăvârșire rău. Ei arată o parte și din viziunea creatorilor. Virusul în sine, emoțiile puternice, acțiunile comune sau individuale de combatere a unei pandemii, necesitatea de a acționa în echipă nu „creează” oameni mai buni. Rămânem la fel de diferiți (și implicit dezbinați) ca înainte.

Rămâne să urmărim discuțiile din jurul unui posibil al doilea sezon. Finalul deschis al primului lasă loc speculațiilor.