Now Reading
Când Robert l-a întâlnit pe Robot

Când Robert l-a întâlnit pe Robot

Karina Gehl
Robert și Robot

În această proză semnată de Karina Gehl, un avocat și un android inteligent concurează pentru același post vacant. Pe care dintre ei l-ai angaja în caz ne nevoie?

 

Hank a știut din momentul în care a intrat în sala de așteptare pentru interviu că nu va obține postul. Camera era aproape goală, exceptând prezența sa și a unei mașinării. Pe dosarul din mâna bărbatului scria „Hank Robert, avocat”. Mașinăria era cel mai recent model A6, din oțel. Hank se îmbrăcase în costum și avea aspectul unui om de afaceri epuizat și profund enervat care este nevoit să stea într-o sală de așteptare. Avea o cafea mare, cămașa îi era mototolită și se uita fioros la androidul din fața sa. Androidul ținea în mână o servietă. Mașinăria era alimentată de cea mai recentă tehnologie positronică cu litiu, în timp ce omul era energizat doar de cafea. Doar unuia dintre ei urma să i se ofere postul.

– De ce are nevoie un robot de o servietă?

Sonorul televizorului acoperi vocea lui Hank, care nu mai spuse nimic. Așteptă degeaba după un răspuns, deoarece androidul nu catadicsi să îi zică ceva.

Când Hank fusese anunțat că ar putea fi înlocuit de inteligența artificială, nu se așteptase totuși ca acest lucru să se întâmple chiar înainte de interviuri. Fusese un excelent asistent, punctual, eficient, chit că bea prea multă cafea. Săptămâna trecută avusese loc evaluarea sa anuală. Șeful de la resurse umane îi spusese că este supracalificat, ceea ce însemna de fapt „robotul este mai tânăr și, prin urmare, se va integra mai bine în echipă”.

Avocatul sorbi din paharul de carton și își șterse fruntea cu mâna, deși toată fața îi era amorțită. Se simțea însetat așa că mai luă o înghițitură. Deși nu transpira, avea impresia că ceva i se scurge pe sprâncene.

Undeva, în fundal, pe ecranul mare, se auzi intro-ul buletinului de știri. Prezentatoarea TV anunța știrile importante ale zilei: „Lupta pentru egalitatea AI continuă. Noi cercetări arată că angajații încă discriminează Persoanele Artificiale la interviurile și în promovările la locul de muncă.” Vocea femeii se pierdu pe fundal: „Lucrătorii pe care AI-ul i-a înlocuit…”

Androidul își trânti cu zgomot servieta în poală. Își plimbă mâna metalică peste ea. Atenția lui Hank se abătu de la android la privirea goală a acestuia. Privi chipul încremenit al mașinii și simți că îl ia gura pe dinainte. În timp ce A67B9 stătea țeapăn pe scaunul său, Hank își șterse perlele invizibile de sudoare de pe sprâncene și mai luă o înghițitură de cafea. Niciun avocat robotizat nu mai primise licență până acum. Și totuși… Nu putea permite unui robot să fie mai deștept decât el.

– Scuzați-mă, de ce ar veni un robot la un cabinet de avocatură?

Gândurile robotului era indescifrabile, chipul său fiind ca o bucată de oțel care refuza să se miște. Își deschise pentru o clipă servieta, din care scoase un pix de metal, apoi o închise la loc cu un clic. Pixul era la fel de strălucitor ca mâna sa de oțel. Îl sprijini între degetele mecanice ca și cum ar fi fost gata să scrie ceva. Apăsă pe buton. Clicuri scurte, la început. Se opri pentru câteva clipe iar apoi o luă de la capăt. Clic, clic, clic, clic. Pauză. Clic, clic, clic. Ca și cum ar fi căzut pe gânduri. Aștepta o reacție. Clic, clic, clic. Pe Hank începu să îl doară capul de la țăcănit. Luă o înghițitură de cafea, sperând să alunge migrena.

Clic-clic. Clic-clic.

Fața lui Hank se întunecă, nu din cauza cafelei negre ca smoala. Sorbi zgomotos și se așeză pe scaunul de vizavi de robot, cu pumnii strânși. Se aplecă spre el, apoi se opri brusc și privi mașinăria cu o expresie răutăcioasă. Știa că nu trebuie să întrerupi contactul vizual cu un android, pentru că o mașinărie nu clipește, ci continuă să se holbeze la tine, cu privirea fixată. Prin urmare, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să te uiți în ochii lui și să te scobești în nas.

Plictisit, avocatul se întoarse spre televizor și spuse:

– Când mi-au spus că e o concurență țeapănă, nu la asta m-am gândit.

Avu grijă să arunce o ocheadă către bucata rece de metal. Androidul îl ignoră. Deocamdată. Zgomotul de fond umplu camera goală, iar cei doi rămaseră liniștiți. Din când în când, avocatul uman mai lua câte o gură de cafea neagră, după care făcea câte o remarcă pe marginea reportajului despre Persoanele Artificiale:

– Ghiciți cine a luat prea în serios cerința „trebuie să fii bun la multitasking”? Sper că nu este programat să își negocieze salariul. Chestia asta cu inteligența artificială devine ridicolă. Dar nu sunt foarte îngrijorat. Au spus că nu ne vor lua locurile de muncă, dar eu sunt de părere ca asta oricum nu s-ar putea întâmpla pentru că aceste versiuni mai noi nu ar putea nici măcar să deschidă o conservă, râse Hank cu icnete scurte.

– Sunt un avocat android, se auzi o voce neașteptată. Ai o costumație foarte interesantă, nu știam că tinerii din ziua de azi nu mai știu cum se poartă un costum la un interviu.

– Un avocat robot, exclamă Hank. Trebuie că știi multe despre legi, bătu el un apropo care nu îi scăpă robotului.

– Nu, doar trei.

– Adică cele trei legi ale roboticii.

– Păi sunt programat să…

Hank acoperi vocea mecanică a robotului cu sorbituri și înghițituri puternice, apoi continuă:

– Oh, îmi pare rău, ai spus ceva? Continuă să piui, Conservă, sigur vei primi o slujbă până la urmă. Trebuie să fie obositor să te prefaci că ești de ajutor într-o instanță de judecată.

– De fapt, noi privim aceste legi mai mult ca pe niște recomandări… Un bărbat înalt, cu un aspect neîngrijit și care funcționează pe bază de cafea? Tu trebuie să fii domnul Robert. Bob. Pot să-ți spun Bob? Aș dori să te adaug la rețeaua mea profesională de pe LinkedIn. În calitate de coleg avocat, mă înțelegi.

– Nu știu sigur cum ai obținut un interviu folosind acest discurs, dar te felicit. Am o întâlnire cu un anumit domn Scott. Tu?

– Mă întâlnesc cu creatorul meu. Aranjează-ți cămașa, Bob, vrei să arăți prezentabil în fața comisiei.

Pentru o secundă, Hank se gândi să îi spună vreo două robotului. Sorbi însă din cafea și își înghiți cuvintele. Androidul păru să detecteze ceva și se opri din țăcănit. Își odihni mâna metalică pe servietă, cu pixul strâns în pumn. În câteva clipe unul dintre ei va fi chemat la interviu. Indiferent ce se află în servieta aceea, orice conservă avea slăbiciunea ei, iar Hank va afla care este aia înainte ca ușa să se deschidă. Îl scrută pe ocupantul nemișcat și șopti:

– Am acasă o cană plină de magneți. Cum te face asta să te simți?

– Nu am senzori pentru câmpuri magnetice. Văd că îți tot atingi fruntea. Trebuie să fie o defecțiune. O vom repara mai târziu.

Hank își mută cafeaua din mâna dreaptă în cea stângă și își sprijini pumnul pe picior.

– Apropo, de câte ori trebuie să te încarci pe zi? Cred că ai nevoie de multă energie. Sper că ți-ai adus încărcătorul cu tine, ar fi păcat să te închizi brusc.

Androidul începu să apese iarăși pe butonul pixului: clic, clic, clic. Dacă la început țăcănitul fusese doar un zgomot de fond într-un birou gol, acum începuse să ricoșeze din pereți, un ecou din ce în ce mai puternic. Era ca o mitralieră care îi bubuia lui Hank în urechi. Bărbatul fu gata să răbufnească, dar o voce sintetizată îi tăie avântul:

– Încerci să mă ameninți, Bob? Continuă să folosești replicile alea criminale, domnule avocat, și poate într-o zi vei câștiga un proces împotriva propriei tale conștiințe.

– Ah, androidul…, spuse Hank lăsându-se pe spătarul scaunului său, vârful inteligenței artificiale. A fost conceput pentru a ne face viața mai ușoară și totuși sfârșește mereu prin a rămâne în urmă atunci când îl folosești. E nasol să tot fii înlocuit la fiecare câteva luni de o actualizare software. Continuă să calculezi acei algoritmi, domnule Roboto, poate că într-o zi îți vei da seama cum să exprimi emoțiile umane fără să te scurtcircuitezi.

– E și ăsta un fel interesant de a spune lucrurilor pe nume… Nu cum aș face-o eu totuși. Ah, avocatul uman… taxează la oră discuții despre lucruri pe care probabil nici măcar nu le înțelege. Trebuie să fie obositor să încerci să convingi juriul în timp ce ascunzi o mahmureală mortală pe care nici măcar cafeaua nu o poate vindeca. Continuă să obiectezi, domnule avocat, poate într-o zi vei obiecta la propria alegere de carieră. Ai de gând să mai bei o înghițitură de cafea? Văd că a mai apărut o problemă.

– Scuze, cum? Nu pot să înțeleg ce zici din cauza accentului, vorbești de parcă ești o imprimantă.

Hank privi fix în ochii metalici ai lui A6 și mai luă o înghițitură, dar nu remarcă faptul că avea paharul gol. Încercă să mai sorbească o dată.

– Tot nu te pot auzi.

– Bob, te-ai bășit? Nu că ai fi observat cu degetul ăla băgat în nas.

Hank Robert rămase fără grai. Ridică mâna pentru a-și șterge fruntea, dar renunță la jumătatea drumului și mai luă o înghițitură lungă și uscată din paharul gol. Când a terminat oare cafeaua?

– Cafeaua a fost consumată în întregime

A6 se ridică în picioare și se îndreaptă direct spre ușă. Interviul se încheiase.

– Îți mulțumesc că mi-ai ținut paharul, Bob. De aici încolo mă ocup eu. Când vom intra, lasă-mă pe mine să vorbesc. Sper doar că nu vor observa problema cu părul tău. Au spus că au rezolvat-o în laborator, dar se pare că mai au de lucrat un pic.

Deschise ușa și i se adresă bătrânului.

– Iată dosarul meu de pensionare, îi spuse înmănându-i valiza argintie. Modelul care mă înlocuiește pare mult mai viu decât mine, capabil să bea cafea și să poarte un costum elegant. Îndeplinește toate criteriile. Pot să mă alătur modelelor mai vechi în grădinile hidroponice?

Domnul Scott aruncă o privire către Bob. Dădu din cap și deschise valiza din care scoase un formular pe care stampilă mențiunea „Aprobat”.

 

Traducere de Cristian Vicol

What's Your Reaction?
Excited
1
Happy
1
In Love
0
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© REVISTA PLANU'9 PUBLICĂ PROZĂ SFF ȘI DIVERSE ARTICOLE DIN GENURILE SF ȘI FANTASY. REVISTA ESTE REDACTATĂ DE CLUBUL SINDICATUL 9 DIN TIMIȘOARA
Scroll To Top