Un vizitator interstelar: 1I/2017 U1

Când am auzit, undeva pe la sfârșitul anului 2017, știrile despre Oumuamua, întrebarea pe care mi-am pus-o imediat a fost următoarea: ce poate fi mai misterios și mai interesant decât primul obiect detectat ca fiind din afara sistemului nostru solar, care trece razant pe lânga planeta Pământ, doar ca să se piardă în neant, la fel de repede precum a apărut? Iată, pe scurt, povestea acestui obiect.

 Imagine: NASA; obiectul (punctul din mijloc) în deplasare rapidă, urmărit cu telescopul.

Oumuamua, denumit formal 1I/2017 U1, a fost descoperit de Robert Weryk folosind telescopul Pan-STARRS al Observatorului Haleakala din Hawaii, pe data de 19 octombrie 2017. În momentul în care a fost observat, se afla deja pe o traiectorie de îndepărtare față de Pământ, la aproximativ 33 de milioane de kilometri (sau 0,22 unități astronomice, echivalentul a 85 de ori distanța de la Pământ la Lună). Din cauza dimensiunilor relativ mici, imaginile obținute sunt de mărimea câtorva pixeli de culoare roșiatică. Lumina reflectată sau albedoul variau puternic, în cicluri de 8 ore, cu un factor de 1 la 10, de unde s-a dedus că forma obiectului este fie foarte alungită fie foarte plată (de unde ar proveni diferențele de albedou, din cauza suprafeței când mici, când de 10 ori mai mari expuse la lumina solară). De aici rezultă, de asemenea, că obiectul are o mișcare de rotație, aparent în jurul tuturor celor trei axe. Dimensiunile estimate au fost de 100-1000 de metri lungime și 35-167 metri lățime. Deși aflat aproape de Soare, 1I/2017 U1 nu prezintă coama și coada caracteristice unei comete, materia din care este format rămâne necunoscută. Una dintre cele mai bizare caracteristici ale sale este accelerația non-gravitațională care apare la o cometă din cauza luminii solare care împinge cometa ca un fel de pânză gigantică. Aici pânza lipsește, dar accelerația non-gravitațională există (cantitativ, este foarte mică dar totuși, fără nici o explicație până în prezent). Pe lânga telescopul Pan-STARRS au mai luat parte la studierea obiectului interstelar și telescopul Canada-Franța-Hawaii, KeckII din Hawaii, Very large Telescope și Gemini South, ambele din Chile. Radio telescopul Institutului SETI, Allen Telescope Array nu a detectat emisii radio dinspre 1I/2017 U1. Cercetări radio mai detaliate au avut loc folosind Breakthrough Listen Hardware și Green Bank Telescope, cu rezultate negative. Pe la mijlocul lui decembrie 2017, obiectul era deja prea departe pentru a mai putea fi observat de către telescoapele terestre.

 Imagine: Tomruen; traiectoria hiperbolică a obiectului prin interiorul sistemului nostru solar.

Pe la jumătatea lunii noiembrie 2017, astronomii au fost deja siguri că obiectul este din afara sistemului nostru solar. Bazat pe observații făcute de-a lungul a 34 de zile, excentricitatea orbitală a lui Oumuamua este de 1.2, cea mai mare observată vreodată (până în august 2019, când a fost descoperită cometa 2I/Borisov). O excentricitate de peste 1 implică o viteza și implicit o traiectorie care deplasează obiectul observat dincolo de atracția gravitațională a Soarelui, transformându-l într-un călător interstelar. 1I/2017 U1 a trecut la o distanță minimă față de Pământ (0,1616 AU sau 24.180.000 de km) pe data de 14 octombrie 2017 și a depășit orbita planetei Marte pe 1 noiembrie 2017, a lui Jupiter în mai 2018, a lui Saturn în ianuarie 2019 și va depăși orbita planetei Neptun în anul 2022. Intrarea în sistemul nostru solar a avut loc din direcția stelei Vega din Constelația Lira iar ieșirea va avea loc pe direcția Constelației Pegasus.

Tabele: Wikipedia; viteza relativă a obiectului față de Soare și viteza de apropiere a obiectului, la o distanță de 200AU față de Soare, relativ la viteza altor obiecte aflate în Norul Oort (periferia sistemului nostru solar).

Astronomii au emis diferite ipoteze cu privire la originea lui Oumuamua: cometă cu o coadă gazoasă invizibilă, fragment de exocometă, fragment de planetă distrusă de o coliziune, un nucleu în rotație înconjurat de o masă gazoasă, asteroid, obiect cu origine artificială. Ceea ce este sigur în acest moment este că nici una dintre aceste ipoteze nu poate fi dovedită științific, deci originea și caracteristicile specifice ale lui 1I/2017 U1 rămân un mister.

Imediat după primele observații din 2017, Inițiativa pentru Studii Interstelare (UK, 2012, Kelvin Long și Robert Swinney) a lansat proiectul Lyra, un studiu de fezabilitate a unei misiuni spre Oumuamua. Au fost imaginate diferite tipuri de propulsie utilizând energia solară sau chiar un laser puternic care acționează pe o pânză. Una din problemele cele mai mari ar fi decelerarea în apropierea obiectului, deoarece trecerea cu o viteză prea mare ar reduce la zero posibilitatea unor observații semnificative, din cauza dimensiunii mici a obiectului.

Una dintre ipotezele cele mai exotice este luată în considerare de astrofizicianul Avi Loeb, profesor la Universitatea Harvard din Cambridge, Massachusetts. Acesta propune posibilitatea ca Oumuamua să fie o pânză solară artificială sau chiar o porțiune dintr-un artefact de origine extraterestră.

El a lansat o carte pe această tema în ianuarie 2021, cu titlul „Extraterrestrial: The First Sign of Intelligent Life Beyond Earth” . Un dialog interesant pe aceast subiect a avut loc în cadrul podcastului lui Lex Fridman „ Avi Loeb: Aliens, Black Holes, and the Mystery of the Oumuamua | Lex Fridman Podcast #154”.

Ceea ce dorește Avi Loeb să scoată în evidență este că nici cele mai curajoase sau aparent neverosimile ipoteze nu trebuie înlăturate în timpul unei cercetări științifice; cariera academică, banii sau ce postează somitățile prin reviste sau social media nu au nici o importanță dacă adevărul obiectiv sau părți din acest adevăr sunt evitate. În cazul lui Oumuamua, ipoteza obiectului artificial extraterestru este la fel de veridică ca și toate celelalte teorii aflate în circulație și deci trebuie cercetată.