Gânduri din timpul invaziei

Numărul 5 al Revistei Planu’9 apare cu mai mult de o lună întârziere. La sfârșitul lui februarie aveam deja strânse o buna parte din materiale și eram gata să îi dăm drumul. Apoi, în dimineața lui 24 februarie ne-am oprit și ne-am lipit cu toții de televizor, de Youtube, de agențiile de știri, care pe unde, tulburați, să vedem live cum armata Rusiei invadează Ucraina – un război pe care puțini dintre noi îl credeam posibil.

Am amânat publicarea noului număr pentru că nici unul dintre noi nu se mai simțea capabil să facă asta, să rămână concentrat pe ceva care dintr-o dată părea irelevant – literatura și poezie SF, ori articolelele obișnuite, despre filme, anime etc. – în timp ce mii de soldați ruși se revărsau peste graniță, călări pe tancuri, cu destinația Kiev, Herson, Mariupol sau Odesa. Cel puțin eu, personal, am simțit că nimic din ce urma să apară în revistă nu putea fi compatibil cu drama care încă se desfășoară la câteva sute de kilometri de Timișoara. Literatura science-fiction, aflată întotdeauna în avangarda umanismului, artă care privește deseori cu speranță către viitor, se împotmolea în realitatea strîmbă, cu accente post-apocaliptice, a unui dictator teleportat în prezentul nostru dintr-un trect întunecat, înghețat în conflict, pe care Europa părea că reușise totuși să o depășească.

Și într-un fel a depășit-o, pentru că din nou și din nou Rusia ține să ne reamintească, insistent, că nu face parte din civilizația Europeană – doar cultural, din când în când, prin gânditorii de anvergură europeană pe care i-a avut – insuficient însă pentru a schimba, se pare, mentalitatea unui popor brutal, deseori sălbatic, obișnuit să fie agresat de proprii conducători, și să agreseze, la rândul său, națiunile cu care se învecinează. Bătăuși de curtea școlii.

Însă, poate deloc surprinzător, intimidarea lui Putin nu a avut efectul scontat – Ucraina rezistă, iar Occidentul, care a ieșit din letargia și resemnarea de dinainte de pandemie, a strâns rândurile și s-a solidarizat împotriva unui conducător barbar și a unor mentalități anacronice. A fost o gura de aer proaspătă după ani și ani de derivă. Această solidarizare, care depășește schimburile economice arată că atât Occidentul, cât și o parte a planetei, are valori comune, umaniste, democratice și își propune ca viitorul să fie unul al cooperării, negocierii, compromisului. Poate că am ajuns, asta îmi place să sper, într-un punct al istoriei speciei umane, când într-un final am înțeles că sensul existenței noastre nu se țese în jurul ideologiei, ci a progresului. Ucraina va învinge. Valorile occidentale vor triumfa. Viitorul nostru nu va fi unul marțial, ci unul comun. Unit.

Cotizez și eu la pușculița optimismului, vorba lui Radu Paraschivescu. Ce să fac, e în firea SF-ului.

Cu aceste (câteva) gânduri vă invităm să citiți #5 al Revistei Planu’9, noi, echipa și colaboratorii. În ordinea de pe copertă: E. M. Vándor, Cătălina Fometici, Sorin Băiaș, Daniel Timariu, Andrei Bălbărău, Andrea Putnoky, Raluca Grumăzescu, Alexandru Maniu, Alexandru Lamba, Marius Gordan Jr., Sergiu Sebastian, Răzvan Zamfirescu, Daniel Timariu & subsemnatul.

Ilustrație de DaKub@Pixabay