5 cărți fantasy ale anului 2020

Caffeinate 24/7! și în weekend stoarce lămâile de sucuri creative,…

House of Earth and Blood
de Sarah J. Maas

Cine ar trebui sa o citească?

Fanilor de urban fantasy, cu înjurături și scene de sex date la maxim.

Cine e autoarea?

Sarah J. Maas este o autoare americană de fantasy, cunoscută pentru „Throne of Glass”, publicată în 2012, și pentru cea mai recentă carte a sa „House of Earth and Blood”, din seria „Crescent city”. A început să scrie la 16 ani, și și-a publicat prima carte, „Throne of Glass”, câțiva ani mai târziu. Cărțile scrise de ea reinterpretează basme populare ca „Cenușăreasa” sau Frumoasa și bestia. Dar cea mai nouă carte se îndepărtează de basme și plasează acțiunea pe o planeta îndepărtată, într-un oraș modern unde oameni și creaturi fantastice trăiesc împreună. Aici, autoarea împletește o poveste de iubire cu suspans, demoni și creaturi fantastice.

Despre ce e vorba?

Dacă-ți plac cărțile unde eroina întâlnește un străin periculos iar apoi urmează 800 de pagini de acțiune și sex, oprește-te aici și sari pe carte. Pentru ca… asta e cam tot la ce te poți aștepta.
Chiar dacă romanele ei nu sunt strălucite, Sarah J. Maas are o armata de fani care îi devorează cărțile, și pe bună dreptate, pentru că poveștile ei dau dependență. Spre deosebire de cărțile ei anterioare, „House of Earth and Blood” este o poveste originală cu un amestec de genuri: un strop de mister polițist, toată drama unei cărți Young adult, și Fantasy amestecat cu SF. Autoarea imaginează o planetă fantastică, Midgard, unde oameni și creaturi mitice – vampiri, demoni, zâne – trăiesc împreună, dar nu în armonie. Prietena eroinei principale, Bryce Quinlan, este omorâtă și Bryce pornește în căutarea ucigașului. Dar nu e singură, ea este ajutată de un înger căzut, asasinul Hunt Athalar, care e interesat de criminal din total alte motive. Îl vor găsi oare pe demonul criminal? Cu siguranță. Sa zicem ca a citi „House of Earth and Blood” e ca și cum ai manca popcorn, nu e cel mai delicios fel de mâncare, dar termini punga până la sfârșitul filmului.

Merită citită? Maas creează o lume interesantă (cred că fanii cosplay pot găsi aici inspirație), cu toate că acțiunea se mișcă încet și previzibil. Drepturile seriei au fost achiziționate pentru un serial, deci poate va prinde la public mai târziu decât mai devreme.

The Invisible Life of Addie LaRue
de V.E. Schwab

Cine ar trebui sa o citească?

Pentru cei ce vor un pic de escapism faustian și romantism. Are de toate: o poveste de iubire, magie, blesteme, demoni și zei mitologici.

Cine e autoarea?

Victoria E. Schwab este o autoare americană de romane fantasy, fiind cunoscută pentru romanul ei din 2013 „Vicious” și seria „Shades of Magic” (Culorile Magiei), dar și pentru alte cărți de ficțiune pentru copii și pentru adolescenți. Seriile pentru adulți sunt publicate sub numele de V. E. Schwab, iar seriile pentru tineri sunt publicate sub numele de Victoria Schwab. Tocmai a semnat un contract de 1 milion de dolari cu Tor Books pentru o serie nouă, „The Threads of Power”, cât și pentru cartea despre care vă voi povesti.

Despre ce e vorba?

„Never pray to the gods that answer after dark” este avertizarea primită de o fată din Franța rurală a anului 1714. Avertizare aproape profetică pentru Adeline, care este pe punctul de a se căsători cu un bărbat pe care nu-l iubește. Tot ce își dorește e sa vadă lumea și sa aibă parte de aventuri. Așa că implora un demon să-i dea libertate, un dar care vine cu un preț: Addie va fi uitată de toți pe cei care îi întâlnește. De-a lungul anilor Adeline devine înțeleaptă dar și mai brutală, până la urmă dacă nimeni nu ține minte că fură din magazine, ce o oprește să nu ia mai mult? Îl vedem și pe demonul nopții care o va vizita în fiecare an de „aniversarea lor” și care devine singurul ei companion.

Addie se adaptează la o viață unde e uitată de prieteni, familie, iubiți și iubite, până când fură o carte dintr-o librărie și se întâlnește cu Henry, primul om care o recunoaște. De ce Henry îi știe numele, de ce Addie se simte atrasă de el, și cum va reacționa demonul acum că fata și-a încălcat jurământul sunt întrebări care m-au făcuyt să devorez cartea (dezamăgirea e ca deși pare o carte istorică, acțiunea se va petrece în mare parte în New York-ul contemporan).

Proza lui Schwab e poetică și se citește ușor, fără să vrei să lași cartea jos. The Invisible Life of Addie LaRue este o frumoasă poveste de dragoste (nu neapărat cu un sfârșit fericit) care vorbește despre tristețe, singurătate, relațiile importante din viața noastră și poveștile pe care le spunem.
Vă mai las o replică aici care mi-a placut: „Darling, he’d said in his soft, rich way, I was the night itself “.

O avertizare, vorbește despre: suicid, depresie, moarte, droguri, înfometare, violență și abuz emoțional.

The House in the Cerulean Sea
de T.J. Klune

Cine ar trebui sa o citească?

Imaginează-ți o combinație între „Umbrella Academy” și „1984”, dar ușor de citit, cu mult umor, cartea perfectă pentru o stare de bine.

Cine e autorul?

T.J. KLUNE este un scriitor american queer, autor de cărți fantasy, câștigător al premiului Lambda Literary Award pentru romanul „Into This River I Drown”. A mai scris seria „Green Creek”, „The House on the Cerulean Sea” și „The Exraordinaries”. T.J. Klune este activist și, prin romanele sale, încearcă să prezinte pozitiv personaje LGBTQ+, în mai multe genuri și pentru toate vârstele, mereu cu mult umor și finaluri fericite.

Despre ce e vorba?

Linus Baker este un muncitor care respectă regulile MEREU și duce o viață solitară și liniștită. La 40 de ani trăiește într-o căsuță alături de pisica lui și discurile cu muzică. Linus lucrează la Departamentul de Monitorizare a Tinerilor Magici, unde își petrece timpul vizitând copii orfani. Într-o zi, Linus este chemat de Prea Înaltul Management și surprins cu o misiune curioasă și ultra secretă. I se dă un caz delicat, care trebuie sa fie rezolvat repede și ca la carte. El va călători spre orfelinatul din Insula Marsysa unde trăiesc șase copii speciali, un gnom, un sprit, un wyvern, un blob gelatinos verde, un were-Pomeranian și Antichristul. Dar în loc de un orfelinat organizat, Linus va găsi un loc pe care acei copii furioși și rebeli îl numesc casă. Toți chiriașii sunt oarecum ciudați, și vom afla că tinerii nu sunt singurul pericol de pe insulă. Gardianul lor este șarmantul și misteriosul Arthur Parnassus, care e în stare de orice pentru a-i proteja pe copii. Linus trebuie să-și înfrunte timiditatea și să-și deschidă inima față de copii și gardian. Prietenia lui Linus cu Arthur și mai târziu grija pentru copii îl vor pune într-o situație dificilă, să distrugă o casă sau să asiste la distrugerea lumii.

Nu eram sigură cum să descriu cartea asta sincer, unu la mână pentru că e prezentată ca o carte fantasy, deși are destule elemente SF și e ancorată într-o lume similară cu a noastră. Apoi pentru că se adresează atât adolescenților cât și adulților, și deși urmărim aventurile unor adolescenți rebeli, personajul principal e Linus. Cartea atinge teme serioase: prejudecată, dragoste și personaje queer. Câteodată cade in sentimentalism și romantism, dar asta îi adaugă farmec.

Mai mult, e ușor de citit și-ți merge direct la suflet. Unele părți sunt hilare, altele sunt mai înspăimântătoare, dar mai presus de toate, aceasta carte inspira camaraderie. Personajele copiilor îți vor frânge inima (atenție, dramă intensă), dar drama și umorul alternează cu căldura si prietenia dintre doi tati surogați și un grup de copii rebeli care vor învinge greutățile și vor învăța să fie mai buni unii cu alți. Spre sfârșit această carte devine ca o pătură pufoasă pe care o strângi lângă tine să-ți fie mai cald. Cu siguranță unii o vor găsi foarte dramatică și moralizatoare.

Acestea sunt puterile magice ale „House in the Cerulean Sea”. chiar și predicile morale sunt centrate pe acceptare, bunătate, optimism, prezentate în cuvinte simple, lecții pentru tinerele personaje (și poate cititori). „The House in the Cerulean Sea” are destulă magie să te poarte într-o altă lume.

**Rhythm of War (seria Arhiva luminii de furtună vol. 4, The Stormlight Archive)
de Brandon Sanderson**

Cine ar trebui sa o citească?

Fanii de bătălii epice care se petrec într-o lume imensă, presărată cu faună, floră, istorie și diferite civilizații, dar și celor care caută personaje complexe și cărți enorme care nu se mai termină.

Atenție: Brandon Sanderson creează unele dintre cele mai faine personaje din fantasy! Încearcă oricare carte și vei petrece ore (zile!) în șir prins în aventuri magice.

Cine e autorul?

Brandon Sanderson a câștigat un loc în panteonul zeilor care scriu fantasy, și e la fel de citit și popular ca alți scriitori faimoși fie că e G.R.R. Martin, Robin Hobb, Neil Gaiman, sau N.K. Jemisin. Brandon Sanderson este un scriitor american de fantasy și science fiction. Este faimos pentru crearea Universului Cosmere, unde au loc toate poveștile lui fantasy, în special cele mai populare serii pe care le-a scris: „Născuți din Ceață” (Mistborn) și „Arhiva luminii de furtună” (The Stormlight Archive). El a inventat „Legile magice ale lui Sanderson”, sistemul magic după care funcționează universul lui, și a popularizat termeii ”hard and soft magic”. Momentan predă cursuri de scriere creativă la Brigham Young University, și îi puteți urmări prelegerile gratis pe contul său de YouTube.

Despre ce e vorba?

„Rythm of War” este al patrulea volum și continuarea mult-așteptată a seriei „Arhiva Luminii de Furtună” (The Stormlight Archive). Au trecut trei ani de când ultima carte din seria „The stormlight archive” a ajuns pe rafturi și Brandon a reușit să scrie (încă) o carte masivă. Poate fi ea citită separat de celelalte cărți din serie? Nu prea. Sanderson aduce laolaltă o multitudine de personaje din universul Cosmere și deci îți recomand să treci prin cele trei volume anterioare (a câte 1000+ pagini fiecare) ca să ai o idee cine sunt personajele și ce vor.

Rythm of war e o carte de 1200 de pagini cu destul worldbuilding pentru câteva universuri, suficient cât să începi în forță și să termini șchiopătând (după câteva nopți nedormite). Bătălii epice, dueluri unu-la-unu, strategie și magie. Și știință! Are umor, are eroi și momente de cumpănă. În alte cuvinte are destule cât să placă, dar despre asta mai târziu. Nu putem intra aici în detalii legate despre ce e universul Cosmere, cine sunt personajele și ce se întâmplă în fiecare parte a cărții, pentru că aș ajunge să scriu pagini și pagini și pagini și pagini. Deci dăm doar câteva detalii despre ce se întâmplă în carte, pe scurt. Atenție, urmează spoilere.

Acțiunea din carte are loc la un an după cea din volumul anterior. După ce a format o coaliție împotriva invaziei inamice, Dalinar Kholin și Cavalerii Radianți petrec un an luptând într-un război greu și brutal. Până acum, nici o parte nu a trecut în avantaj, și Dalinar riscă să fie trădat în orice clipă de un aliat, Teravangian.
În noul volum, descoperirile tehnologice ale învățaților lui Navani Kholin încep să schimbe evoluția războiului, și balanța înclină spre dușmanii lui Dalinar, care pregătesc o misiune periculoasă. Dacă în celelalte cărți Navani era un personaj nesemnificativ, acum avem ocazia sa aflam mai multe despre ea și despre cum descoperirile științifice vor juca un rol enorm în roman. Aventurile care urmează vor pune la îndoială credințele Cavalerilor și vor scoate la iveală secretele turnului antic care le dădea puteri magice.
În timp ce Kaladin are noi probleme de rezolvat în organizația Cavalerilor, și cavalerii lui vor suferi pierderi: honorsprenii nu vor să se mai unească cu oamenii și să formeze noi cavaleri. Așadar Adolin și Shallan primesc misiunea de a conduce ambasadorii coaliției spre cetatea honorsprenilor, Shadesmar, și de a-i convinge să se alieze împotriva zeului malefic Odium, sau să sufere consecințele și să piardă războiul. Cetatea Shadesmar e descrisă pe lung, și primim și pagini cu artă să ne ajute să ne imaginam hărți, orașe, spreni și fabriali.
Acțiunea a fost mereu un punct forte a cărților lui Sanderson, iar aici e la fel: jonglează iscusit cu mingi în flăcări, cuțite și drujbe aruncate in aer, în timp ce tu privești spectacolul și te întrebi care din obiecte o să doară mai mult. Momentele intense de război sunt echilibrate de momentele de introspecție în gândurile personajelor. Spre deosebire de cărțile anterioare unde bătăliile epice au dominat, acest volum atinge teme ca depresia și problemele de sănătate mentală. Cum privesc societățile din Cosmere sindromul de stres posttraumatic e o temă centrală redată prin mai multe personaje: sprenii, Shallan (care devine schizofrenică) și Kaladin Stormblessed (eroul stereotipic al poveștii, care va suferi o cădere nervoasă după un război traumatic). Aceste momente adaugă dramă și profunzime personajelor. Cum această carte e fost publicată în 2020, cred că problema singurătății și depresiei va rezona cu mulți cititori care au stat în carantină. O carte pe măsura anului trecut.

Sunt multe părți fantastice care fac cartea să merite citită, iar una dintre ele e călătoria spre Shadesmar și aventurile lui Adolin și Shallan pe drum. Fragmentele despre Bridge Four și personaje ca Dabbid și Rlain au adus un plus de detalii despre universul Cosmere, un bonus pentru fanii dornici de mai mult. Sunt câteva pasaje care ies în evidență: visele personajelor, conversațiile sarcastice și inteligente, duelurile, chiar și secvențele cu Navani merită citite pentru detaliile științifice. Finalul este pur si simplu o cascadă de emoții, ai reușit să treci prin 1200 de pagini de roller-coaster alături de personaje, ca la sfârșit să ai parte de o scenă brutală.
Dacă as încerca să redau tot ce e grozav la Rythm of War, as fi tot aici pe când apare al 5-lea volum în librării. Cartea e absolut fantastică. Nicio surpriza, nu-i așa? Dacă v-am făcut curioși și nu sunteți încă fani, citiți doar o singură pagină din primul volum, și goliți-vă agenda o lună. Vă promit, va fi cea mai bună vacanță.

Orașul care ne unește (Trilogia Mărețele orașe, partea I)
de N.K. Jemisin

Cine ar trebui sa o citească?

Fanii de fantasy urban, cu un mix de SF, celor cărora le plac poveștile lui Lovecraft, poate pentru că această carte abundă în evenimente grotești și tentacule.

Cine e autoarea?

N.K. Jemisin e o altă zeiță din panteonul scriitorilor de fantasy și science fiction, și orice carte ori poveste scrisă de ea devine un hit instant. Are un succes remarcabil având in considerare că a început să scrie acum doar 10 ani. Este singura persoană care a câștigat Premiul Hugo pentru cel mai bun roman de trei ori consecutiv pentru seria „Pământul sfărâmat”. Romanul de față, „Orașul care ne unește”, este primul roman lansat de la trilogia „Pământul sfărâmat”. Azi, N. K. Jemisin este una dintre cele mai importante voci ale generației sale, și fără îndoială, cartea de față a creat un buzz enorm chiar înainte să apară pe piață.

Despre ce e vorba?

Trilogia „Pământul sfărâmat” de N.K.Jemisin este plasată pe o planetă îndepărtată unde au loc cutremure și erupții vulcanice catastrofale. Dar de data asta însă, Jemisin ne aduce mai aproape, chiar în orașul ei, New York.

Cititorii familiari cu opera lui Jemisin vor recunoaște prologul romanului ca fiind foarte asemănător cu povestea „The City Born Great”, publicată de Tor.com în 2016, sau cu povestea cu titlu identic din cartea „How Long ’Til Black Future Month?” din 2018. În roman, conștiința unui oraș, un organism viu, se întrupează într-un avatar cu puteri speciale. Asemenea oamenilor, acest avatar se naște într-o familie.

La început, romanul ne prezintă viața unui bărbat pe nume Paulo, încarnarea orașului Sao Paolo. Apoi îl urmărim pe Paulo în zborul său spre New York, o călătorie cu scopul de a ajuta „nașterea cosmică” a avatarul orașului. Dar înainte ca New York să treacă la etapa următoare și să primească un avatar, vălul lumii este rupt și prin fisură intră un dușman cunoscut sub numele de Femeia în Alb, un avatar dintr-o altă dimensiune. O dată cu acest dușman trec prin fisură și creaturi fractale cu o multitudine de ochi și picioare (o trimitere la Lovecraft). Aceste creaturi vor crea haos și vor distruge o parte din oraș, forțând avatarul bătrân al orașului să dispară. Așa cum remarcă romanul „great cities are like any other living things, being born and maturing and wearying and dying in their turn” ne așteptăm ca New York să moară sub stăpânirea creaturilor din altă dimensiune.

Dar Paulo știe ce trebuie să facă, ca să salveze orașul de Dușman el va trezi cele cinci avatare ale districtelor din New York, singurele capabile să găsească încarnarea orașului. Manny, sau Manhattan, este unul dintre cei cinci. El este un bărbat bine îmbrăcat care nu are amintiri din trecut și nu înțelege de ce se află în gara Penn. Tot ce știe e că are un trecut violent și o legătură intensă cu un avatar adormit.

Al doilea avatar este consilierul județean Brooklyn Thomason, o fostă raperiță pe numele MC Free. Avatarul cartierului Bronx este Bronca Siwanoy, un curator de artă și descendentă a tribului de Amerindieni Lenape. Padmini Prakash, sau Regina Matematicii din Queens, este o tânără imigrantă, care se întâlnește cu Dușmanul prima dată când creatura îi atacă copiii în piscina din curtea casei.

Deci… mai rămâne insula Staten (Staten Island), un district uitat și neglijat, al cărui avatar este Aislyn Houlihan, fiica unui polițist irlandez catolic, care este neîntâmplător și rasist, homofob, și misogin. Aislyn este la rândul ei atât de xenofobă încât este oripilată când o persoană de culoare o atinge. Asta face din ea prima țintă a Femeii în Alb, și o pradă ușoară. Aislyn o va privi pe Femeie ca pe un mentor, și pe ceilalți (toate sunt personaje de culoare și queer) ca fiind adevărații ei dușmani.
Și totuși, dacă cei cinci nu își vor uni forțele să-l trezească pe avatarul orașului, New York nu va mai fi niciodată la fel, orașul va muri și va fi înlocuit de un monolit fără personalitate, asemenea altor mari orașe din antichitate. “We don’t know the names of some of the cities that have died this way,” Bronca explains, “but the ones we do know will tell you what we’re up against: Pompeii. Tenochtitlán. Atlantis.”

Asemenea nuvelei geniale a lui LaValle din 2016, „The Ballad of Black Tom”, „Orașul care ne unește” împrumută din opera lui Lovecraft, unde răul este întruchipat, printre altele, de creaturi dintre cele mai stranii. Acolo unde romanul lui Jemisin pierde o parte din acel straniu, câștigă în schimb la capitolul umor. Manny, avatarul care este simbolul capitalismul devorând orașul, transformă cărțile de credit în arme. Avatarul Brooklyn-ului, în schimb, se apără cu un cântec Grandmaster Flash. Și Femeia în Alb va simboliza diferite personaje tipice din New York, ea va lua înfățișarea unui femei nepoliticoase dintr-o toaletă și chipul unui Dr. White (White face aluzie la numele ei, și pune în antiteză populația albă cu cea de culoare). Mesajul romanului este transparent: toate cele cinci avataruri primesc puteri specifice districtelor de baștină, dar chiar și supereroii nu pot învinge gentrificarea agresivă a bărbaților albi, al căror singur obiectiv este o agendă xenofobă. Cum zice și vecina avatarului din Queens, ”in China there are lots of avatars — probably hundreds . . . [They] make sure the world works as it should . . . It’s duty. It’s normal. Get over it.” Jemisin însă crede că resemnarea nu este o soluție, și o va dovedi pe parcurs prin personaje.

Orașul care ne unește se termină într-o notă pozitivă, dar nu face concesie de la idea sa principală, faptul că trebuie să luptăm pentru o lume inclusivă, echitabilă. Asemănător altor opere scrise recent și influențate de cultura woke, acest roman încorporează idei politice și mesaje anti-rasiste. Dacă autoarea are dreptate sau nu, și dacă acest roman are vreo valoare literară lăsăm la latitudinea cititorului. O altă părere ar fi că romanul are o notă politică puternică care dictează personalitățile personajelor și influențează acțiunea. Dacă acestea diminuează sau nu din plăcerea lecturii (sau din logica internă a romanului) reiese cel mai bine comparând această carte cu trilogia „Pământul sfărâmat”.