Miltos Yerolemou, actor în Urzeala Tronurilor: „Syrio Forel e asemenea Domnului Miyagi, sau lui Ben Kenobi. I-a oferit Aryei un drum în viață, și asta îl face special!
Film ninja, scriitor (și) de pulp, grădinar de balcon.
Ați auzit probabil de actorul cipriot grec Miltos Yerolemou din Urzeala Tronurilor, serialul de succes HBO, unde îl interpretează pe primul mentor al Aryei, misteriosul Syrio Forel, un războinic ager și înțelept din Bravos. El o învață pe fiica mai mică a lui Ned Stark secretele dansului apelor și o salvează din ghearele Lannisterilor atunci când se luptă cu Meryn Trant, cavaler în Garda Regelui.
Mai puțin știut e faptul că domnul Yerolemou are o listă impresionantă de apariții pe marele ecran: Star Wars: The Force Awakens, The Danish Girl, The Hitman’s Wife’s Bodyguard, unde a jucat în compania unor actori precum Harrison Ford sau Samuel L. Jackson.
Grație eforturilor lui Darius Hupov, organizatorul Festivalului de Film The Galactic Imaginarium (unde domnul Yerolemou e membru special al juriului) am reușit să ne strecurăm și noi în programul încărcat al actorului, care a fost drăguț și ne-a acordat un interviu. Am povestit despre personajul său din Urzeala Tronurilor, despre importanța lui Syrio Forel în parcursul Aryiei Stark, despre cele mai îndrăgite și totodată cele mai detestate personaje din serial, precum și despre experiențele avute pe diferite platouri de filmare ale blockbusterelor în care a jucat. Plus câte ceva despre tracul pe scenă, castinguri și proiecte în pregătire.
Cristi: Vă mulțumim pentru această oportunitate, înseamnă foarte mult pentru noi. Suntem fani Urzeala Tronurilor și mari fani ai lui Syrio Forel, dat fiind că el a fost primul mentor al Aryei. Prima întrebare e: care este secretul dansului apelor? Tu ai inventat tehnica? De unde ți-a venit ideea? Întreb pentru că Arya devine o mare luptătoare iar acesta este prima etapă a devenirii sale.
M. Yerolemou: E amuzant, pentru că George Martin a inventat dansul apelor, nu eu, însă nu l-a descris în carte. Syrio spune că se deosebește mult de ciopârțitul brutal al războinicilor nordici, păroși și mătăhăloși, ce mânuiesc paloșe grele. Dacă ar fi să găsim un termen de comparație, cred că se aseamănă cu stilul sud-european, poate chiar persan – săbii mai scurte, mai ușoare, ce pot fi mânuite cu mult mai mult stil și dexteritate, nu ca paloșul lui Ned Stark, care e cât el. Restul a căzut în sarcina mea și a mentorului meu, William Hobbs, care m-a ajutat să creez limbajul dansului apelor. Am conceput limbajul și stilul analizând personajul, analizându-l pe Syrio Florel.
Evident, au urmat coregrafii cascadorilor și cei care au regizat luptele, ca să nu mai vorbesc de cascadorii maghiari cu care am lucrat. Au fost, să zicem, trei etape: inventarea conceptului de către George R.R. Martin, apoi limbajul creat de mine și de William Hobbs, și în cele din urmă echipa de producție care a gândit felul în care vor arăta luptele. A fost un proces foarte organic. Chimia dintre mine și Maisie Williams a fost foarte bună, pe lângă faptul că e o dansatoare nemaipomenită și se mișcă foarte bine, a învățat repede mișcările și, după cum ați putut vedea, devine tot mai îndemânatică pe parcursul serialului. Pe deasupra, suntem mândri că deși am avut cascadori ca dubluri, nu am apelat niciodată la serviciile lor. Am făcut noi totul.
Cristi: Ești primul mentor al Aryei. Cât de mult crezi că personajul tău i-a influențat parcursul? Cât de diferită ar fi fost dacă nu și-ar fi început antrenamentul cu Syrio? Nu doar în lupta cu sabia, ci și la nivel mental.
M. Yerolemou: Antrenamentele noastre au ajutat-o să rămână în viață. Dacă nu s-ar fi aflat taman în acel loc, făcând ceea ce făcea, ar fi fost probabil înșfăcată și ucisă, sau în cel mai bun caz întemnițată, așa cum a pățit Sansa… Dar, firește, ține de un procedeu literar esențial în dezvoltarea unui personaj principal precum Arya Stark. Îl întâlnim adesea, tânărul discipol, naiv, neexperimentat, a cărui poveste e propulsată de un personaj secundar, de regulă un mentor mai neobișnuit, cum e domnul Miyagi, din Karate Kid, sau Ben Kenobi și Yoda în Star Wars. Acești maeștri îl instruiesc pe tânărul protagonist și îi propulsează povestea, și astfel cred că Syrio e crucial pentru ceea ce devine Arya.
Pe de altă parte, dacă ne gândim la toți profesorii ei, de pildă Câinele sau Jaqen H’ghar, ai senzația că reușește să-i țină piept lui Tywin Lannister în sezonul al doilea, și că nu cedează, iar asta este important deoarece astfel ajunge să înțeleagă anumite lucruri și devine o persoană mai înțeleaptă. Într-adevăr, numai astfel se explică izbânda ei, pentru că e asemenea unui burete: absoarbe și învață din toate experiențele prin care trece. Iar eu am fost primul, ceea ce îi conferă un rol special lui Syrio.
Cristi: Aș vrea să vorbim puțin despre interpretare. Pentru început, e clar că personajul din serial a fost în mare parte scris de Martin. Avea deja anumite trăsături, dar sunt sigur că te-ai simțit obligat, ca actor, să-ți aduci propria contribuție la personaj. Care a fost aceasta?
M. Yerolemou: Mai demult îmi închipuiam că dacă aș face eu distribuția la Urzeala tronurilor, i-aș da rolul lui Syrio lui Ben Kingsley. Asta pentru că în roman este mai bătrân, uscățiv și pleșuv. M-am gândit imediat la Ben Kingsley. Eu nu mă potrivesc câtuși de puțin cu descrierea din carte, cu excepția personalității, cred. Dar nu m-aș descrie ca un actor de „școală clasică”. Nu mă consider un intelectual din niciun punct de vedere, însă am instincte bune și aș zice că experiența mea de actor m-a învățat un lucru, anume să nu mă străduiesc prea tare. Mulți mă percep ca un leneș din această pricină, însă majoritatea actorilor au tendința să gândească prea mult, și cu toate că asta poate da roade, sunt anumite situații în care trebuie să te bazezi pe instinct. Felul în care te raportezi de la bun început la un scenariu te va ajuta de cele mai multe ori mai încolo.
Proba pe care am dat-o a fost și prima lecție învățată. Era o scenă de trei minute, a trebuit s-o învăț cap-coadă, iar ceea ce au văzut i-a determinat să-mi ofere rolul. Îmi amintesc de prima zi pe platou, și tocmai urma să filmăm scena, iar eu i-am întrebat: „Cum doriți să joc personajul ăsta?” Nu discutasem acest aspect. La casting încropisem eu ceva. Iar ei mi-au zis: „Fă-l așa cum l-ai făcut atunci. De aia ți-am oferit ție rolul. Instinctul tău, reacțiile naturale la rol, reacția inițială, felul în care rezonezi cu rolul, ne-au plăcut toate astea”. De multe ori ești ales pentru un motiv anume, unul destul de simplu. Te potrivești ca aspect, sau ai energie bună.
Din fericire, sunt gând la gând cu Syrio. Practic ocazional budismul, atât cât îmi permite timpul, și abordez viața în stilul ăsta. Experiența mea în arte marțiale m-a ajutat să mă apropii de multe dintre lucrurile de care vorbea Syrio.
Cristi: Asta spune multe despre importanța personajului tău în film și mi se pare interesant că totul se bazează pe instinct. L-ai asemuit pe Syrio altor mari maeștri din filmele SF și fantasy, o comparație inspirată, zic eu, dat fiind că erau cu toții calmi și echilibrați, scopul lor fiind să-i ofere protagonistului un țel și o cale clară în viață. Vreau să-ți pun acum o întrebare pe care cu siguranță ai mai auzit-o de-o mie de ori. Ce s-a ales de Syrio? Asta pentru că Urzeala tronurilor obișnuiește să-și ucidă personajele sângeros și explicit, în vreme ce soarta lui Syrio e pecetluită în afara ecranului. Ce s-a întâmplat cu el?
M. Yerolemou: Cred că a fost ucis. Puțin ciudat, căci în carte funcționează de minune, te cuprinde groaza și deznădejdea, dar în același timp e despre onoare, despre protejarea unei fete pe care abia o cunoști. Însă serialul te lasă cu atâtea semne de întrebare, pentru că e în mod evident un spadasin mai bun, mai rapid și mai rafinat decât Meryn Trant, ceea ce te face să zici: „Nu are sens”. Îmi amintesc că Pat, soția lui George, mi-a spus la un moment dat: „Am fost foarte supărată pe George că l-a omorât pe Syrio, rar am fost atât de furioasă pe el.”
Motivul real e că Arya trebuie să învețe acea lecție încontinuu. Cred că decizia de a nu arăta moartea lui Syrio e foarte importantă. În primul rând, cărțile sunt scrise dintr-o perspectivă limitată, astfel că odată ce Arya părăsește încăperea, urmezi parcursul ei și nu mai ai acces la ce se petrece cu Syrio. Însă moartea lui își lasă profund amprenta asupra ei. Și cred că asta îi permite lui Syrio să trăiască în ea, așa cum Obi Wan-Kenobi e mereu alături de Luke. E același procedeu literar, scris însă diferit. Și e minunat că datorită lui rămâne în viață și își continuă antrenamentul fără a fi traumatizată de imaginea morții sale.
Cristi: Până să trecem la următorul subiect, aș dori să te întreb care este personajul tău favorit din cărți și serial – deși cred că e evident – și pe care îl antipatizezi cel mai tare?
M. Yerolemou: S-ar putea să te surprindă, dar personajul meu preferat e Jamie Lannister.
Cristi: Aș fi zis că e Arya.
M. Yerolemou: În mod evident e favorita mea, însă am stat să mă gândesc mai bine, să mă pun în pielea telespectatorului, și cel mai mult mi-a plăcut povestea lui Jamie Lannister. Deopotrivă surprinzătoare și plină de ambivalențe. Ce diferență între cel ce-a fost la început și cel ce a devenit în final. Aici e, firește, meritul lui Nikolaj Coster Waldau, un actor extraordinar, care a izbutit să se transforme dintr-un cur pictat arogant și chipeș într-un personaj de care te atașezi și care ne dovedește constant cât de complex e, de fapt.
Personajul pe care-l antipatizez cel mai puternic e Ramsay Bolton. Cu greu am putut privi scenele în care apare. Rahat mic cu ochi! N-am avut nicio plăcere în a-l urmări. Poate și Joffrey, alt personaj îngrozitor. Dar nimic nu se compară cu acest dezastru ambulant pe nume Ramsey Bolton. Am văzut anul ăsta un episod în hotelul unde eram cazat, am prins scena în care Ramsey îl omoară pe tatăl său și mi-am zis „Sfinte Doamne!” Un dezastru pe două picioare. Deci nu, nici măcar n-am putut să-l privesc – și n-am nimic cu actorul fantastic care l-a interpretat, dar nu am putut să mă bucur de niciun chip de prezența personajului pe ecran. Odios, înfiorător. Probabil e foarte amuzant să-l interpretezi.
Cristi: Ce părere ai despre ultimele două sezoane?
M. Yerolemou: Cred că reacția la ultimele două sezoane, și cu precădere la ultimul sezon, a fost atât de furibundă și de controversată deoarece nu ai de-a face cu un serial de televiziune obișnuit. Acest serial a schimbat atât percepția cât și așteptările noastre privind spunerea unei povești, și cu toții ne-am așteptat la un produs de excepție. Nu e suficient să fie foarte bun, trebuie să ne lase mască! Poate asta e și problema, că nu a reușit să ne lase cu gura căscată timp de opt sezoane. Dar a fost minunat, atâta cât a fost.
Cristi: Lăsând la o parte Urzeala tronurilor, ai făcut parte și din noua trilogie Star Wars. Ai avut un rol în The Force Awakens. Aș vrea să ne spui cum ai ajuns acolo și câte ceva despre atmosfera de pe platourile de filmare. Cum e să lucrezi la un film Star Wars?
M. Yerolemou. A fost extraordinar. Nina Gold, care s-a ocupat de casting la Urzeala tronurilor mi-a oferit un rol și în Star Wars. Eram în turneu în Statele Unite cu Visul unei nopți de vară și chiar atunci m-a sunat și m-a întrebat: „Ți-ar plăcea să joci în noul film Star Wars?”. A fost mult entuziasm, pentru că nu știam nimic despre acest proiect. A urmat o experiență mai ciudată, am probat un costum făcut de designerul lor, o legendă vie. El a făcut costumele pentru Blade Runner și, firește pentru trilogia originală Star Wars. Mi-a arătat câteva desene cu personajul. Totul e foarte tehnic, filmezi într-o anumită locație, dar pe-un platou construit, ai animatronice și ai oameni în costum, și la un moment dat mă cert cu individul ăsta mare, un animatronic operat de trei persoane. Am fost un adevărat fan-boy pe platou, mai ales în compania lui Harrison Ford. Nici măcar n-am zis „Uite-l pe Harrison Ford”, ci direct „Uite-l pe Han Solo!”
Cristi: În 2021 ai jucat în filmul „The Hitman’s Wife Bodyguard”. Cred că toată lumea e entuziasmată pentru că distribuția e stelară și povestea superbă. Poți să ne zici mai multe despre acest rol? Mai ales că, după ce l-ai întâlnit pe Han Solo, ai jucat alături de Mace Windu!
M. Yerolemou: Samuel L. Jackson e o legendă vie. Îl admir și îl respect enorm. Nu exagerez când spun că n-am întâlnit un actor mai prolific. A făcut de toate. Și nu pare să se oprească. Nu știu cum de-are timp pentru toate rolurile alea. Cu siguranță are un impresar bun și un planificator bun, pentru că e, literalmente, pretutindeni.
A fost un rol realmente palpitant, pentru că apar în chiar prima scenă a filmului, când reapare Darius Kincaid (protagonistul filmului precedent, n.n.). Eu am interpretat rolul unui gangster italian de tipul „Soprano”, care se crede tare isteț și tocmai l-a prins pe Darius. Are de gând să-l vândă într-un soi de licitație la care participă alți teroriști. E ceva de ordinul ridicolului, și nu cred că-i spoiler dacă vă spun că lucrurile nu merg bine. Dar a fost senzațional. Iar echipa e superbă. Îmi place primul film din serie. Nu s-a bucurat de recenzii favorabile în Regatul Unit, însă criticii noștri sunt cam snobi, însă mi s-a părut foarte amuzant. Îi ai pe Ryan Reynolds și pe Salma Hajek, care are un rol foarte important partea a doua și e minunată.
Cristi: Momentan ești în Praga, unde filmezi pentru un serial. Poți să ne dai mai multe detalii?
M. Yerolemou: E un proiect Stars TV. Un studio american ce-a adoptat un stil mai european. Ani de zile au filmat seriale pentru publicul american, dar recent au îmbrățișat stilul dramatic al europenilor. Astfel, prima colaborare cu ei a fost într-un rol mărunt, în chiar primul episod din Becoming Elisabeth, despre anii de tinerețe ai Elizabetei I a Angliei, înainte să ajungă regină. Actrița care o interpretează pe Elizabeta e senzațională. O echipă pe cinste.
Iar acum Stars realizează o adaptare televizată a celebrei piese de teatru Dangerous Liaisons, din anii ’80, care l-a avut în rol principal pe Alan Rickman. Spectacolul a avut un succes uriaș, a ajuns pe Broadway și curând a fost și ecranizat, avându-i în roluri principale pe Glenn Close, John Malkovich și Keanu Reeves. E despre asfințitul aristocrației franceze, chiar înainte de Revoluția din 1789. Eu interpretez un personaj pe nume Franz Anton Mesmer, creditat cu invenția hipnotismului. Nu-mi dau seama dacă e un șarlatan sadea, fiindcă el chiar crede în ceea ce spune. A inventat conceptul de „magnetism animalic”. Povestea lui e interesantă – e, în esență, despre descoperirea traumelor. Piesa de teatru e despre manipulare: jocurile idioate pe care le joacă bogații și consecințele lor devastatoare. Ideea e că Mesmer era un soi de aristocrat, dar în producția noastră e mult mai sălbatic, mai neîmblânzit. E asemenea unui animal, amintind de Rasputin.
Cristi: Pari foarte entuziasmat și puțin tulburat.
M. Yerolemou: (râzând) Sunt îngrozit. Nu-s genul de actor care are încredere mare în sine. Nu pot să dorm noaptea dinaintea filmărilor. Mereu am fost astfel, și lucrurile s-au agravat odată cu trecerea anilor. Acum sunt și mai îngrozit. Uneori, presiunea mă doboară. Mă întreb câteodată la ce Dumnezeu m-am mai făcut actor. Nu rezist la asemenea presiune. Aștept cu nerăbdare să mă pensionez. Asta vreau să fac. Să mă mut în Cipru și să am grijă de câini și pisici.
Interviul a fost tradus din limba engleză de Alexandru Maniu
Spre rusinea mea nu am reusit sa trec e ep 1 (vazut l vreo 5 ani diferenta)… faptul ca u pitic print nu e omorit la nastere in a „Middle ages setting” e ceva peste care mi e greu sa trec cind Hitler facea asta in sec 20. Si sa omori un biet copil doar pt c te a vazut ca faceai sex cu sora-ta? Well, daca sa faci sex cu sora ta iti mai dadea vreo sansa sa prinzi vreun ultim loc in purgatoriu, sa omori un copil stergea orice sansa 🙂 Nu era mai logic sa-i taie limba, ca oricum nu am vazut pe nimeni sa scrie in serialul asta? 🙂