Interviu cu Iulian Negru, artist grafic: „Desenez dragoni și asta îmi permite să rămân copil”

Film ninja, scriitor (și) de pulp, grădinar de balcon.

Bișnițar de cuvinte: marfă străină pe marfă autohtonă și invers,…

Iulian Negru, a.k.a. Julian Black – așa se semnează, desenează de cel puțin 10 ani, iar de vreo doi ani încoace o face pe bani. Primește comenzi din străinătate, cele mai multe din SUA, unde jucătorii împătimiți de MMORPG, în special de World of Warcraft, își doresc să aibă ilustrații profesioniste cu personajele lor, pe care și le pot pune pe desktop sau, de ce nu, pe peretele din sufragerie. E o întreagă industrie, iar Iulian primește comenzi de tot felul, unele chiar not suited for work. Nu i-a fost ușor să pornească în meseria asta. Timp de aproape 8 ani a lucrat în corporație, un job călduț, fără prea mari perspective, dar la un moment dat și-a dat seama că își dorește cu totul altceva, așa că a riscat, și-a dat demisia și a așteptat, cu degetele încrucișate, să primească de lucru. Primele comenzi au venit după trei luni și, pentru că e talentat și iute de mână, a reușit să își creeze un renume care azi îi permite să trăiască exclusiv din asta. Noi l-am tras de mânecuță și l-am chemat la un interviu despre activitatea lui din ultimii ani, și l-am rugat să ne povestească de unde a început, ce comenzi primește cel mai des, cât de ciudate sunt ele și cam ce sfaturi ar oferi celor care se gândesc să o apuce pe același drum – de ilustrator freelancer.

Planu′9: Salutare Iulian. Noi am urmărit foarte atent evoluţia ta artistică din ultimii ani, mai ales că ne leagă amintiri de demult, din copilărie. Totuși, e important ca cititorii noștrii să știe când ai început să faci grafică.

Iulian: În primul rând, nu ştiam vreodată că o să ajung aici, că o să am această profesie. Am început târziu, la facultate, să fac benzi desenate cu aventuri, personajele fiind prietenii şi gaşca mea de oameni. Dar erau lucrări incredibil de rudimentare. făceam stick figures, ceva text bubble peste şi descriau ce făceam noi în săptămâna aia. Asta a fost prima şi prima chestie pe care am făcut-o.

Planu′9: Le făceai în ceva program sau de mână?

Iulian: De mână. Totul era de mână. Încă le am, frumos, arhivate. Mă mai uit la ele și râd. Cu timpul am început să investesc mai mult timp în ce făceam și am zis că cel mai bine ar fi să trec în digital, să îmi iau o tabletă.

Planu′9: Cât era pe vremea aia o tabletă grafică?

Iulian: Ţin minte că a fost 4 milioane (400 lei acum) şi am luat-o din primul meu salariu oficial, care a fost 8 milioane. Jumate s-au dus direct pe tableta. Mi-am zis „asta e, ce o fi, o fi”. La început am continuat cu benzile desenate, dar le-am făcut digital. Am mai învăţat câteva chestii, apoi m-am apucat de Photoshop, ăsta fiind programul meu de bază.

Planu′9: Ce s-a întâmplat după? Te-ai apucat de grafică sau ți-ai găsit job?

Iulian: Am terminat facultatea şi nu lucram deloc în domeniul ăsta. Deci nu aveam nicio înclinaţie sau o dorinţă să fac grafică profesionist. Așa că m-am angajat la o corporaţie. Un loc de muncă cu posibilităţi de promovare. Dar, evident, nu îmi plăcea, simţeam cum mi se duce sufletul în fiecare zi, așa că am decis, firește, că trebuie să fac altceva. Singura mea opţiune, pentru că nu știam ce altceva să fac, au fost ilustraţiile. Dar nu m-am apucat chiar atunci, au mai trecut vreo 8 ani. Ture de noapte, colegi ciudaţi etc. Mă rog, a fost o perioadă frumoasă, desi… La un moment dat, după 2 ani de lucru pe linie, am reuşit să promovez la birou, unde am început să primesc comenzi de la colegii mei de lucru pentru tablouri. La început erau mediocre, presupun, dar le plăceau oamenilor. Pentru că erau ieftine, pentru că era un cadou pentru familie, pentru prieteni.

Planu′9: Când zici tablouri, la ce te referi mai precis?

Iulian: Tablouri făcute digital. Luam o poză de referinţă și după ea făceam un tablou digital, pe care îl printam şi după aia îl puneam într-o rama şi îl vindeam. Ăla era tot procesul. Era aceeaşi chestie cum ai face un tablou tradiţional, numai că este digital. Nu copiam peste, încercam să îl fac cât mai liber.

Planu′9: Apoi ai plecat din corporație.

Iulian: Da. După un timp, am decis că nu pot să mai stau. Simţeam cum mă sufoc. Toate simptomele clasice: nu mai vreau aici, că nu mai pot, că vreau să fac altceva. Înainte să îmi dau demisia, m-am gândit că trebuie strâng bani. Şi asta ar fi sfatul pe care l-aş da oricui. Înainte să faci orice mişcare, în orice domeniu, asigură-te că ai ceva bani puşi deoparte, pentru că nu ştii niciodată cum merge. Asta a fost și salvarea mea. Am strâns bani timp de un an jumate, cam cât să îmi ajungă câteva luni în caz că nu vin comenzi. Şi apoi în august 2019, mi-am dat demisia și am început să îmi fac un portofoliu cu lucrările care arătau mai bine, cele care se puteau vinde. Şi m-am decis în acelaşi timp să mă lipesc de una dintre pasiunile mele cele mai mari, un joculeț pe nume World of Warcraft.

Planu′9: Cum ai ajuns la oamenii care își doresc ilustrații cu WoW?

Iulian: Mi-am făcut cont pe Fiver.com. Pe atunci era un site în care practic puteai să plăteşti pe oricine cu 5 dolari şi acel oricine îţi făcea tot ce îți doreai. 5 dolari – deci Fiver. Cu timpul, site-ul a evoluat, acum poţi pune tu preţurile tale, orele tale de lucru, şi poți să conversezi cu clienţii mult mai ușor.

Planu′9: Când au venit comenzile?

Iulian: Şi acum ţin minte. La 3 luni după că mi-am dat demisia, am primit prima mea comandă. Trei luni am stat pe banii pe care i-am strâns şi tot speram să se întâmple ceva. În timpul ăsta, încercam să mă promovez, îmi puneam desenele pe Reddit și așteptam. Apoi am primit comanda. Şi am fost incredibil de fericit.

Planu′9: Și care a fost prima comandă pe care ai primit-o? Ce a trebuit să faci?

Iulian: Prima mea comanda a fost ceva ce nu avea legătură cu WoW. Dar avea legătură cu universal fantasy. Era o femeie în poziţie războinică care se uita foarte amenințător către cameră. Am fost atât de entuziasmat, încât am stat toată noaptea să o fac, deşi aveam șapte zile la dispoziție. După ce am terminat, i-am trimis-o, clientul mi-a cerut o revizie, am făcut-o și pe aia, apoi am încheiat comanda. A fost superb. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite de mine. După aia am aflat că site-ul îţi păstrează 15 % comision (râde) Asta e.

Planu′9: Și cum faci dacă nu vrei să plătești comision?

Iulian: Planul este următorul: te bagi pe un site, te vinzi foarte ieftin, începi să îţi faci un repertoriu de clienţi şi apoi toţi clienţii pe care îi ai, începi să îi muţi de acolo la tine pe platformă. Ori îţi faci tu site, ori mergi pe mail. Şi apoi e OK. Nu ai nicio treabă. Cu timpul trebuie să îţi măreşti preţurile pentru că, evident, dacă lucrezi mult, ajungi să fii tot mai bun și mai cunoscut.

Planu′9: Cât timp îți ia să faci o ilustrație?

Iulian: Depinde. Cam opt ore, dar sunt ore împărțite pe mai multe zile, trebuie să aștept și feedback de la clienți înainte de a continua.

Planu′9: Și care e media de comenzi pe care o primești?

Iulian: Momentan, dacă am mai mult de șase comenzi, le opresc pentru că altfel m-aș aglomera prea tare şi mi-e greu să le jonglez. Partea bună e că primesc noi cereri constant. După ce le termin, îmi iau câteva zile de pauză ca să îmi revin şi apoi o iau de la capăt.

Planu′9: Pentru cine lucrezi? De unde vin cele mai multe comenzi? Din România sau din străinătate?

Iulian: 99% din toate comenzile mele sunt din străinătate. Nu este cerere pe piaţa românească. Sunt convins că în România, dacă te-ai zbate și ai încerca să obţii tu contracte cu anumite firme, edituri, etc. ai putea să faci ceva bani. Dar pe mine nu mă caută nimeni. Din alea 99% care vin de dincolo, majoritatea sunt din State. Americanii sunt faini, pentru că tot timpul îți lasă bacșiș.

Planu′9: Ce artist urmărești? Cine te inspiră pe tine cel mai mult?

Iulian: Primul artist care m-a influenţat foarte mult a fost Matej Jenko, un grafician sârb. Țin minte că am fost într-o vară la sat şi părinţii mei mi-au luat, ca să nu mă plictisesc, o revistă Level. Acolo am citit un interviu cu Matej Jenko. Erau și ilustraţiile făcute de el pentru WoW. Şi erau alb negru, dar erau atât de frumoase, atât de clare. Superbe. Ceva a făcut click în mine atunci.

Planu′9: Hai să vorbim despre conținutul sau tema ilustrațiilor tale. Toate comenzile pe care le primești au legătură cu un univers fantasy de gaming?

Iulian: Majoritatea au legătură cu un univers fantasy. În principiu, clienții mei sunt oameni care sunt foarte pasionați de jocurile pe care le joacă şi vor ca personajul lor să aibă un loc al lui ori în casă, ori undeva la ei în calculator, practic, să fie cu ei tot timpul.

Planu′9: Practic tu desenezi personajul pe care ei şi-l construiesc în joc.

Iulian: Exact. Dar uneori, lucrurile capătă semnificații aparte. Țin minte o comandă. Clientul a trecut prin chimioterapie şi singurul lucru care l-a ajutat să reziste psihic a fost jocul pe care îl juca, de fapt personajul său, care a ajuns să fie ca un frate pentru el. M-a rugat foarte mult dacă pot să îl desenez într-un fel anume, lângă patul său, ca și cum personajul său avea grijă de creatorul său în viaţa reală.

Apoi, un alt client, al cărui tată era şofer la raliu, crescuse orfan. Băiatul m-a rugat să fac o ilustraţie cu el şi cu tatăl său în aceeaşi maşină, pe care o conduceau către apus. A fost foarte emoționant pentru mine. Iniţial nu am înțeles foarte clar despre ce era vorba, dar apoi mi-a trimis mai multe poze și am ajuns să-mi pun eu întrebări: cine e omul? Trebuia să știu care e relația dintre cei doi, ca să pot să îi ilustrez cât mai aproape de realitate. Şi mi-a spus că tatăl său murise când el avea zece ani, într-un raliu. Ani de zile se tot uitase la înregistrări cu el şi, între timp, ajunsese și el, fiul, şofer de raliu. Mi-a rămas adânc întipărită în suflet această poveste. Câteva zile intri în viaţa lor. La sfârșit iese ceva frumos.

Planu′9: Astea sunt cele mai frumoase și emoționante comenzi pe care le-ai primit. Care a fost cea mai stranie, bizară, cea mai ieșită din comun cerere?

Iulian: Cea mai stranie comandă pe care am primit-o a fost să ilustrez doi dwarfi care se masturbau reciproc. Dar am făcut-o pentru că hei! cinci dolari sunt cinci dolari. Nu e surprinzător că ilustrațiile clasificate not safe form work, sunt printre cele mai numeroase. Iar dacă ajungi să fii foarte bun, primești o mulțime. Ăla ar fi următorul pas, dacă cineva vrea să faci bani în acest domeniu. Să te bagi în not safe for work. E o comunitate foarte dedicată în WoW, oameni care fac role play, mai ales pe chestii sexuale. Şi pur şi simplu vor să aibă şi ilustraţii cu asta. Clientul mi-a şi spus, pentru că oamenii spun uneori mai mult despre ei decât ar fi necesar, că în lumea reală cei doi dwarfi sunt soţi și vor o reprezentare romantică a relației lor în joc. Foarte simpatici.

Planu′9: Cum s-a dezvoltat propriul tău gust pentru fantasy? Nu doar de gaming, ci și literatură, sau filme. Ce ți-a stârnit pofta?

Iulian: Pot să zic că din toate genurile de literatură, film, jocuri, etc. cel fantasy a fost cel care m-a atras cel mai mult. De la Eragon până la Lord of the Rings, la toate lucrurile alea frumoase și magice pe care le-am citit sau vizionat în viaţa mea, toate m-au inspirat să mă duc în direcţia asta. Până la urmă, dacă nu faci ce-ţi place, la un moment dat orice ţi se pare că ar fi o slujbă de vis, devine doar o slujbă. Inevitabil. Asta mă face să continui. Că pot să desenez dragoni și să îmi păstrez spiritul de copil.

Planu′9: Primești şi cereri de grafică originală? Însemnând, nu calchiate după un joc, ci pur şi simplu aşa o idee vagă, vreau să îmi faci un elf, sau un dragon, dar fă-l cum vrei tu, adică nu-l face ca pe Smaug, vreau să îmi faci tu dragonul tău.

Iulian: Da, da, primesc. De multe ori oamenii îți oferă multă libertate de creație. Ideea e că vor să apară personajul lor, iar în rest, cum, unde, când, rămâne la alegerea mea. Nu poți să lași personajul să privească pur și simplu spre cameră – atunci nu mai e o ilustraţie, e doar o poză digitală. Trebuie să-i faci şi o poveste. Chiar dacă e ceva banal, fie că e într-o temniță, fie că se bate cu monstrul, e necesar să adaugi ceva, cum a ajuns acolo cum se pregătește pentru luptă, cum își îmbracă armura, etc. Cele mai plictisitoare ilustrații sunt personajele într-o poziție de erou. Să o numim „poziție statuie”.

Planu′9: Întrebarea mea era legată de ce ai spus şi mi se pare cumva semnificativ, anume că generația noastră e generația crescută în România, prima generație din România care a prins cumva valul „cel mai”, primul val de pop-culture, de flme de acţiune, de filme fantasy, de filme sf, nu neapărat noi, dar care veneau din urmă, ai Star Wars, Terminator, plus Cartoon Network, care ne-a crescut, ne-a fost mamă şi tata. Pentru toţi cei căror părinţi lucrau şi îşi lăsau, ne lăsau acasă în faţa TV-ului că nu aveau ce să facă. Ce ți-a rămas de atunci?

Iulian: Am fost influențat de culorile de atunci, cumva mi s-au întipărit în memorie. Îmi place să mă exprim prin contrast și prin jocul de nuanțe, pentru că tot ce era la TV pe atunci, fie că era Cartoon Network, sau seriale și filme americane se foloseau fix de chestia asta, de filtre multe, de o cromatică pe care o identifici și azi, probabil e deja vintage.

Planu′9: La final, după toate toate strădaniile tale din ultimii ani, acum când lucrurile merg cum trebuie, ce le-ai recomanda oamenilor care vor să urmeze același drum ca și tine?

Iulian: Primul sfat este încerci să fii mai bun în fiecare zi. E un clișeu, da, dar în chestia asta, mai ales în ce privește grafica și ilustrațiile, se aplică, deoarece cu cât „bagi” mai multe ore, cu atât o să înveţi anumite chestii pe care nu credeai că vei ajunge vreodată să le faci. Apoi, dacă cineva încearcă să te descurajeze, ia-o ca pe-un semn bun. În viitor vei avea șansa să le arăți oamenilor că uite, ai reuşit! Din punct de vedere financiar, ai grijă ca tot timpul să ai un plan de rezervă. Nu te băga în chestia asta cu speranța că o să faci foarte mulți bani din prima, pentru că este mult mai greu decât ai crede. Din cei doi ani de freelancing, un an am fost tot timpul cu morcovul în fund. Comenzile veneau, dar nu ştiam cât o să dureze, preţurile erau mici, pentru că trebuia să îmi fac un fel de renume, să am clienţi. Dar cu timpul, poți să crești preţurile și poţi să ajungi trăieşti OK. Și ultimul sfat, fii sigur că ai o prietenă cu apartament. (râde)

Planu′9: Mulțumim!

Interviul a fost luat de Alex Maniu, Cristi Vicol și Ana Popescu.

Ilustrațiile din acest interviu aparțin exclusiv creatorului lor, iar copierea, folosirea și distribuirea se pot face doar cu acordul expres al autorului