Interviu cu Irina-Margareta Nistor: „Îmi place Star Wars pentru că sunt o fană absolută, totală, a lui Ronald Reagan”

Pe Irina-Margareta Nistor o știm cu toții – prezență constantă și veselă atât la Cannes și la Hollywood, cât și pe la câteva festivaluri de film autohtone – printre care și The Galactic Imaginarium Film Festival, organizat de al nostru Darius Hupov. Povestea ei însă a început înainte de Revoluție, când s-a strecurat clandestin, ca traducător, în apartamentele lui Ceaușescu, pe televizioarele conectate ilegal la VHS-uri, vocea ei fiind, pe rând, cea a lui Chuck Norris, Jean Claude Van Damme sau Rutger Hauer. De atunci, Irina-Margareta Nistor a ajuns una dintre imaginile culturii pop românești, sinonimă, pentru noi, cu filmul și cinematografia, dar și cu practicile subversive, ilegale, prin care românii au reușit să rămână conectați, în anii înghețului ideologic, la cultura pop occidentală.

Irina-Margareta Nistor este și parte din juriul TGIFF, așa că am reușit să discutăm cu ea un pic despre filme, despre pasiunea noastră, a tuturor, pentru producțiile science fiction și fantasy, despre subtitrare vs. dublare, cât și despre ediția din anul acesta a festivalului de la Dumbrăvița, care l-a avut invitat special pe actorul Miltos Yerolemou, Syrio Forel în serialul Game of Thrones.

Sursa: Focalizat

Planu’9: Am vrea să vă întrebăm, în primul rând, mai ales că aveți o experiență enormă care a început înainte de 1989, de unde credeți că provine fascinația noastră, a tuturor, față de filme SF&F și de ce sunt ele atât de iubite și de consumate?

Irina-Margareta Nistor: Cred că e o modalitate de evadare din lumea asta a noastră, dar nu știu dacă pentru o bună parte dintre noi a fost așa până în 1989. Noi voiam să fugim și până la bulgari, numai să evadăm de aici. Acum lucrurile s-au extins și cum suntem suficient de plictisiți de ceea ce se întamplă în jurul nostru, am zis că pe Marte o fi ceva mai bine. Probabil că ce le face atractive sunt personajele foarte speciale, cât și o formă de imaginație care depășește o mulțime de granițe. Eu personal nu prea diger SF-ul pentru că e despre o lume în viitor pe care sigur nu o să o apuc si nici nu îmi doresc sa o trăiesc, aș fi vrut sa o apuc pe aia din urmă, să mă întorc în timp.

Pe de altă parte e foarte complicat de înțeles, cel puțin pentru mine, de ce ne plac atât de mult unele filme sau unele seriale din science fiction și fantasy. De exemplu, eu nu înțeleg cum oamenii pot urmări Urzeala Tronurilor, unde ai atâtea personaje că la un moment dat nu mai știi care e care. De cate ori începea un sezon nou, cei de la HBO organizau o petrecere, o recepție din asta extraordinară la care mă invitau și trebuia să mă și duc. Atunci mă așezam lângă o cunoștință despre care știam sigur că e fan și îmi spunea și mie cine-i cine. Puteai să faci cu ei niște arbori genealogici enormi. Așa că mă întreb și eu, alături de voi, cum de se atașează fanii de niște subiecte atât de complicate, cu multe personaje, cu nume ciudate, când în viața noastră de toate zilele interacțiunea dintre noi este una minimă – toata lumea se uita la poze pe internet, își scrie trei mesaje și jumate si cu asta basta. Cine știe, poate complexitatea asta o să ajute generațiile mai noi să fie mai puțin superficiale.

Planu’9: Bine, dar există anumite capodopere ale cinematografiei mondiale, filme sci-fi sau fantasy pe care și dumneavoastră le apreciați. Ele astăzi fac parte din canon. Ne refer aici la 2001: O Odisee spațială, Alien, Blade Runner etc. Astea sunt până la urmă filmele care ne intereseaza, astea sunt filmele care ne fascinează.

Irina-Margareta Nistor: Vă fascinează pe voi, nu și pe mine (râde). Îmi place Kubrick, firește, dar Portocala mecanică e ceva sinistru. Nu-mi doresc lumea aia, nici nu vreau să știu că există. Eram la facultate și încă trăia profesorul meu care avea 90 de ani si m-am dus la el și i-am zis așa despre 2001: O odisee spațială: „domnule Suchianu, nu am înțeles nimic din filmul ăsta. Nu cred că pot să fac meseria asta. Nu pricep absolut nimic, nu înțeleg. În afară de robotul ăla care se supără și pe care în capul meu l-am identificat cu orice comunist împuțit, restul nu înțeleg.” Și el mi-a zis: „Stai liniștită, nici eu nu am înțeles.” La Alien e sinistru, dar probabil te poate ajuta când ești la regim, pentru că sigur ți se apleacă. Tot Doctor Jivago o sa îmi placă mai mult.

Planu’9: Mai mult decât Star Wars?

Irina-Margareta Nistor: Măi, cu Star Wars nu știu ce să spun. Știi de ce îmi place Star Wars? Că sunt o fană absolută, totală, a lui Ronald Reagan. Când a pus un scut în fața Uniunii Sovietice, l-a numit Star Wars. Acolo m-a câștigat. Dar nu prea e pentru femei, pe casete l-am tradus mecanic, nu am înțeles mai nimic din el atunci pentru că era destul de masculinizat, dar acum s-au șmecherit, fac și ei părți mai sentimentale, probabil pentru că pierd din publicul feminin.

Planu’9: Si fantasy? Acolo lucrurile sunt oarecum mai estetice. Stăpânul inelelor?

Irina-Margareta Nistor: Am văzut Stăpânul inelelor și acolo m-am atașat de film din pricina prietenilor. Stapanul inelelor (pentru ca tot timpul trebuie să existe o concurență ca lucrurile să funcționeze) a apărut în același timp cu Harry Potter. Am fost cu Harry Potter sută la sută. Eu sunt pro vrăji, îmi place vrăjitoria. Stapanul inelelor a fost unul dintre foarte puținele filme la care m-am uitat cu greu. Băi, m-a plictisit atât de tare încât am zis că mă duc să fac cumpărături.

Sursa: Focalizat

Planu’9: Și când v-ați întors încă nu se terminase.

Irina-Margareta Nistor: Exact așa. Am avut senzația că au oprit filmul, că era în același loc. După care am ajuns în Noua Zeelandă, una din țările mele preferate, și acolo unul dintre prietenii mei, împreună cu soția sa, sunt înnebuniți după film. Din pricina lor am reconsiderat, dar tot așa, exact ca în cazul lui Darius, doar prin afecțiune prietenească cu altcineva. Știm foarte bine că filmul, pentru Noua Zeelandă, a fost un succes extraordinar. S-a dublat PIB-ul. Au și știut ce să facă cu el. Noi nu am reușit nici măcar să păstrăm ce aveam din anii trecuți. Spre exemplu, la Buftea ani de zile au fost decorurile din anii 1960 pentru co-producțiile pe care le-am făcut cu francezii. Chiar cu o zi înainte să moară Belmondo am prezentat Mirii Anului II (Les Mariés de l’an II) care era cu el, producție apărută acum 50 de ani. Decorul acelui film a fost până acum la Buftea. L-au făcut praf. Noi nu stim cum să păstrăm. Chiar dacă avem ocazia, tot nu o facem.

Planu’9: Dată fiind una dintre calitățile dumneavoastră, care v-a consacrat în lumea cinematografiei românești și mondiale, eram curioși să vă întrebăm ce credeti despre activitatea celebrilor traducători veverita_bc și Avocatul31?

Irina-Margareta Nistor: Pe veverita_bc l-am cunoscut. Mi s-a părut foarte draguț și are foarte mult umor. E un băiat tânăr.

Planu’9: Și pe Avocatul31 nu îl știți?

Irina-Margareta Nistor: Nu, nici nu am știut că există, doar nu vă închipuiți că eu mă uit la filme cu subtitrări.

Planu’9: Noi avem o supărare pe Zone Studio Oradea… 

Irina-Margareta Nistor: Cu ei am și eu o mare supărare și o am de la începutul lor, cand traduceau toate filmele pe un ton de sectanți. De pastori-sectanți. Copiii sunt mimetici, după cum bine știm, iar toți copiii de prin jurul blocului au ajuns să vorbească la fel ca ăia. Și mi-am zis că o să ajungem toți să vorbim așa. Oamenii care lucrează acolo nu sunt actori. Ia un tânăr student la actorie care să dubleze, să simtă filmul. Sau nu mai dubla deloc. Eu tot timpul încerc să explic explic că dublările mele au fost un rău necesar. Nu se putea altfel. Tehnic, pe atunci, noi nu aveam cum să facem subtitrări pentru că ar fi durat mult prea mult. Domnul care avea afacerea cu dublările pe video nu ar fi acceptat să stau toata noaptea și să scot un text. Așa că mergeam în studio și fără să văd filmul înainte, dublam în timp real. De la un capăt la altul. La mine tot se mai auzea ceva pe dedesubt, vreo inflexiune, dar ideea de a standardiza tonul dublărilor, ideea de a dubla în general mi se pare o dramă pentru copii în primul rand, pentru că ei trebuie să audă în original iar asta îi va ajuta să învețe și alte limbi.

Sursa: Focalizat

Planu’9: Apropo de traduceri, noi am crescut cu o parte din traducerile pe care le-ați făcut. Ne uitam pe TVR la tot soiul de desene dublate de dumneavoastră. Apoi, traducerile acestea, cât și vocea dumneavoastră au intrat în cultura pop românească. Într-o vreme ne tot gândeam oare cum ați fi tradus, dacă s-ar fi ivit ocazia, anumite cuvinte. Unul dintre ele era jabberwocky, din poemul lui Lewis Carroll, denumirea unei creaturi fantastice. Parcă înainte l-a mai tradus Nina Cassian si ea l-a numit bâzdăboc.

Irina-Margareta Nistor: Ăsta e ca vâjthațul Ioanei Epureanu.  Acolo cred că a fost o mică escrocherie. Dacă fata asta ar fi tradus ea termenul așa de inspirat cred că ar fi continuat meseria asta tot restul vieții, ori eu nu am mai vazut nimic de la ea.

Revenind la cuvântul vostru, eu nu aveam cum, în vremea aceea, să traduc corect așa ceva. Nu prea aveam cum să îl citesc în original pe Lewis Carroll, noi ne gândeam la cum să facem rost de branză, carne, ouă. Unele cărți erau la fel de greu de găsit. În cel mai bun caz se făceau copii xerox. Manualele și dicționarele circulau la fel.

Planu’9: Ați fi putut să exclamați un „La naiba!” atunci când ajungeați la jabberwocky.  

Irina-Margareta Nistor: (râde) Probabil aș fi tradus cu „drăcovenie” sau o chestie de genul ăsta.

Planu’9: Că tot se vorbește despre Denis Villeneuve în perioada asta, ce preferați mai mult – Blade Runner original sau Blade Runner 2049?

Irina-Margareta Nistor: Blade Runner original! Bine, nu mă omor nici dupa ăla pentru că este SF, dar ăsta, al doilea, este mult mai rău decât primul. Față de cel original am câteva amintiri plăcute, mai ales față de Rutger Hauer. El a filmat la un moment dat în Romania și s-a îndrăgostit de o actriță de pe aici care nu i-a dat nicio atenție. A fost o mare dramă, mai ales că filmul pe care l-a facut era și o mare mizerie. În fine. Dar eu am avut o întalnire la Cinematecă și cineva îi povestise ca i-am dublat filmul. Și cum stăteam așa, în primul rand, a venit la mine și mi-a zis „Știu că m-ai tradus”. A fost foarte drăguț. A fost primul actor pe care l-am cunoscut dintre cei pe care i-am tradus, așadar a fost o întâlnire mai specială. Știu că nu există persoane obiective, asta e o prostie. Obiectivul e cel mult la aparatul foto, în rest nu există. Eu sunt îngrozitor de subiectivă și pentru că l-am cunoscut pe actor, dintr-o dată mi-a placut mai mult filmul, era mai bun, l-am înțeles mai bine.

Planu’9: Și Dune?

Irina-Margareta Nistor: Pe cel vechi nu mi-l mai amintesc sub nicio formă. La cel nou am văzut reclama, am văzut că toată lumea se entuziasmează, îmi place de Chalamet, puștiul care joaca rolul principal. Villeneuve îmi place în general, chiar foarte tare, chit că e canadian.

Planu’9: Nu sunteți cea mai mare fană a filmelor sci-fi și fantasy, dar dacă e să recomandați un film SFF, care ar fi acesta?

Irina-Margareta Nistor: Back to the Future. Mi-a mai plăcut si E.T. pentru că e oarecum tot pe-acolo. Cu E.T. am avut o problemă întreagă. Tudor Vornicu, care era redactor șef în televiziune și se ocupa și de programarea filmelor, insista de câte ori venea câte un director nou, să îi bage pe gat E.T. Bineînțeles, toți îl refuzau. El fiind deja subtitrat, în timpul Revoluției a fost printre primele filme pe care le-am dat pe post. Doar că nu a fost neapărat momentul cel mai bun, pentru că e secvența aceea aceea când vine poliția și știu că oamenii s-au speriat.  Si nici acum nu cred că ar fi un moment bun, mai ales că mai e și secvența aia când vin și iau pe cineva cu izoleta, dar trecem peste.

Sursa: Focalizat

Planu’9: Să discutăm un pic și despre festivalul organizat de Darius Hupov – The Galactic Imaginarium Film Festival. Cum vi se pare ediția de anul acesta în comparație cu cea de anul trecut.  A evoluat?

Irina-Margareta Nistor: A fost mai bine decât la prima ediție. E relativ logic să se întâmple așa. În primul rând a fost mult mai plăcut și pentru că am putut să mergem în drive-in, chiar daca într-una din zile au fost restricții. Eu cred ca trebuie sa fim recunoscători si pentru atât. În al doilea rând, filmele au fost mai multe și foarte bune, ne-a fost mai greu sa alegem cîștigătorii. Am fi vrut să dăm o grămadă de premii si am trișat un pic pentru că am mai dat cate o mentiune în plus. Pe de altă parte, a fost interesant pentru că aproape întregului juriu i-a placut aceleași filme. În plus, au fost ateliere multe și diferite, un workshop fizic cu Miltos Yerolemou, cel cu water dance, în care eu, în naivitatea mea totală, cum v-ati putea imagina, am crezut ca dacă este water dance e ceva într-o piscină. Bineînțeles ca nu era nimic de felul acesta. Asta m-a dat de gol că de fapt nu am citit cartea și nici nu am văzut serialul. M-am străduit sa îl vad, l-am cumparat, am dat o gramadă de bani pe blue-ray si afurisenia nu vrea să ruleze. Cred că s-a suparat pe mine ca nu l-am vazut cand trebuia si a zis: o pedepsim! Nu pornește pe nimic. Probabil dacă l-aș fi văzut sau aș fi citit cartea, cum mă tot îndeman Darius, aș fi aflat că mișcările sunt ca un val. Trebuie să menționez, pe lângă ateliere și întâlnirea de la liceul Ion Vidu, organizată de Alexandru Maniu si de Roxana Maniu, care a decurs excelent.

Planu’9: Cum a fost acea întâlnire cu tinerii?

Irina-Margareta Nistor: A fost un win-win situation – Miltos s-a bucurat foarte mult că a avut un public foarte viu si receptiv. Viu în sensul ca nu mai eram în online și receptiv pentru ca au pus întrebari si mai ales că au năvălit după. Plus că era un liceu în care aveai și muzică și dans și teatru. Mi-a plăcut că o bună parte din timp au stat chiar și profesorii. Cred că și asta a contat la succesul evenimentului. S-au făcut înregistrări, dar e altceva să fii acolo. De asta spun că a fost mult mai complex față de anul trecut. Nu îmi dau seama ce o să fie la anul, dar anul acesta am acoperit aproape tot din ce am putea sa ne imaginam că îi trebuie unui festival.

Sursa: Focalizat

Planu’9: Ce credeti despre lung-metrajul Queen of the Andes, câștigătorul din anul acesta de la The Galactic Imaginarium Film Festival?

Irina-Margareta Nistor: Este foarte spectaculos comparativ cu celelalte filme înscrise. Cât privește scurt-metrajele de parodie și de comedie, pe alea le-aș vedea de dimineață până seara.

Planu’9: În mod suprinzător, sau poate deloc, pe dincolo se fac o mulțime de filme SFF, lung metraje sau scurt metraje, independente față de casele mari de producții. Au fost producții canadiene, columbiene, rusești, italiene, spaniole. De pe la noi mai puține (spre deloc). Care este viitorul cinematografiei SFF românești, fie că sunt filme independente sau finanțate de vreo casă de producție

Irina-Margareta Nistor: E foarte costisitor și de la Gopo încoace nu a mai îndrăznit nimeni. El avea și alte posibilități, dar și talentul necesar ca să compenseze cu animație acolo unde nu se putea altfel. Dar se mișcă și pe la noi lucrurile. Sau cu noi. Există acum în producție un serial pe care l-a filmat chiar Vlad Ivanov, făcut în Kazahstan, un SF cu toate cele, cu costume făcute la Paris, că vorba aia, dacă în Kazahstan nu sunt bani, atunci nu sunt pe niciunde. Am vorbit cu ei, dar încă nu vor să ni-l dea. Totuși, sperăm ca la anul să venim cu el aici, să îl aducem în festival.

Interviu de Cristian Vicol & Alexandru Maniu

Mulțumim pentru fotografii prietenilor noștri de la Focalizat.