Resident Alien – de la BD la serial, în câteva volume

Daca îți dorești o poveste nostalgică într-un SF tipic anilor 80, așază-te comod și citește Resident Alien, un scurt comic apărut la Dark Horse.

Canalul SyFy va lansa un serial inspirat de acest comic la sfârșitul lunii, iar Planu’ 9 va reveni cu recenzii la cald.

Un extraterestru prietenos aterizează forțat pe Pământ, undeva în trecut. E greu de zis când anume, dar stilul grafic e de școală veche, iar asta te duce cu gândul la anii 80-90. Până acum au fost publicate 6 volume și se pare că acesta va fi și ultimul (care se numește Your ride is here). Fiecare volum are în jur de 4 numere, deci prea puțin spațiu pentru o poveste amplă. Veți găsi în schimb un space-opera optimist, și veți urmări cu plăcere ce se întâmpla cu Harry.

Extraterestrul are pielea mov, urechile țuguiate și ar fi ajuns pe masa de disecție a guvernului a doua zi dacă nu ar fi avut puteri psihice. Cu ajutorul lor el este capabil să se deghizeze în om, și să fugă din oraș în oraș. Așa învață engleză, citește cărți și câștigă bani în Las Vegas. După patru ani, el devine Harry Vanderspeigle, un doctor retras care trăiește într-o cabană în micul și idilicul oraș Patience, din statul Washington.

Primul volum ne duce direct în Patience. Doctorul orașului este ucis și Mike, șeriful, îl roagă pe Harry să-l ajute cu expertiza medico-legală. Deloc încântat și mai mult dornic de anonimitate, Harry îl va ajuta pe șerif până când noul doctor ajunge în oraș.  Pe parcurs, Harry descoperă că îi place să rezolve misterele din Patience, și se împrietenește cu localnicii, dar în special cu Asta, o tânără cu abilități speciale. De fapt, Harry e atât de mulțumit cu rolul său, încât se hotărăște sa rămână în Patience.

Povestea scrisă de Peter Hogan te prinde repede și are meritele ei: e ușor de urmărit și creează personaje vii și interesante. Povestea ar fi fost la fel de bună și fără un protagonist extraterestru, dar prin Harry putem privi planeta Pământ și locuitorii din Patience din perspectiva unui imigrant, în special în acele momente când Harry analizează tot ce se petrece în jur. Punctul forte al BD-ului sunt personajele, care au o naturalețe atât în vorbă cât și în purtare, și în care investești emoțional pe parcursul aventurii, sperând ca nu carecumva să dea ortul în bună tradiție „martiană”. Protagonistul e Harry, iar seria explorează identitatea și perspectiva lui de extraterestru: ne sunt înfățișate gândurile și impresiile personajului, aflăm cum și-a părăsit planeta și pe cei dragi. De altfel, singurele scene science-fiction sunt amintirile care au loc pe planeta lui.

Fiecare volum este mai degrabă un stand-alone care se poate citi independent de cele anterioare. Și toate prezintă un nou caz în care Harry va face pe detectivul, din Patience până în New York.

Dacă va așteptați la extratereștrii xenomorfi care terorizează orășeni, această bandă desenată e exact opusul. Dintre toți, Harry pare cel mai uman, de la reticent si speriat devine cald și prietenos pe parcursul poveștii (se pare că citește revista Playboy), este altruist (vrea să-i ajute pe oameni), este cinstit (înapoiază banii furați dintr-un ATM) este cald, prietenos și extrem de inteligent. Se împrietenește repede cu personajele importante din oraș (primarul, șeriful, asistentele), care au secretele lor (primarul angajează prostituate, autorul lui preferat e un ucigaș pe care îl va ierta, Asta si tatăl ei au puteri telepatice), și le va răspunde cu prietenie. Până la urmă, se pare că Harry înțelege cu cine are de-a face, nu e aici nici să judece și nici să pedepsească. E un spectator blând.

Mi-au plăcut în mod aparte puterile lui psihice și iluzia unui corp uman. Partea periculoasă pentru Harry e că în poze și filmări apare exact așa cum e: mov și straniu. Ceea ce îl expune la pericole și atrage atenția guvernului. Pe urmele lui pornește un grup de agenți tipici MIB, gata să-l pună pe masa de experimente. Dacă reușesc sau nu, asta vom afla de-abia în volumul 6, după ce un agent îi descoperă identitatea. O altă dimensiune interesantă e dată de Asta și de tatăl ei, doi amerindieni cu puteri telepatice, care îl vor ajuta în cele mai dificile momente.

Rezolvarea misterelor e secundară. Întâietate au existența lui Harry în oraș și temerile sale de a nu fi descoperit. Culorile și stilul în care a fost desenat de Steve Parkhouse este nepretențios. Aș zice că te lasă mai degrabă să lecturezi și să urmărești personajele. Primim totuși un bonus: expresiile hilare și vii ale lui Harry.

Poate asta e și magia lui Resident Alien, pentru că o dată ce l-am început, a trebuit sa citesc toate volumele. E ceva foarte simplu, bine spus, cu un personaj interesant pus în situații periculoase și moral dificile. A meritat să citesc BD-ul? Absolut! Povestea extraterestrului m-a prins, și abia aștept următorul număr (care apare în martie).

Dacă ești în căutare de un comic cu o poveste simplă, dar surprinzător de plăcută, în care detectivul e și doctor și extraterestru (iar asta nu influențează povestea cu nimic) Resident Alien e pentru tine. Iar dacă preferi serialele, răbdare: Netflix îți pregătește o surpriză!