Gânduri despre Sophia

Am asistat în ultima vreme la un spectacol mediatic ciudat, în centrul căruia se află un robot umanoid pe nume Sophia. Însăși faptul că are un nume uman și încă unul care se traduce prin „înțelepciune” ridică niște semne de întrebare, astfel încât am încercat sa aflu mai multe despre acest subiect.

Sophia este un robot umanoid dezvoltat de compania Hanson Robotics cu baza în Hong Kong și condusă de David Hanson care, după ce în anii ‘90 a obținut o diplomă în arte și design, a lucrat la Disney ca sculptor și specialist în materiale. A fondat Hanson Robotics în 2013. Robotul Sophia a fost pus în funcțiune în februarie 2016 și prezentat ca o mare realizare în domeniul inteligenței artificiale, luând parte la o mulțime de prezentări și conferințe la nivel mondial. În octombrie 2017 Sophia a devenit cetățean al Arabiei Saudite. Cum a fost posibil acest lucru și amestecul extrem de confuzie, escrocherie și înțelegere greșită a felului în care această mașinărie funcționează rămâne un subiect ce merită discutat.

Se pot spune multe despre partea fizică a acestui artefact, despre mecanismele cu ajutorul cărora se mișcă pentru a reacționa la cei din jur. Robotica a avansat mult în ultimii câțiva ani, la fel și știința materialelor, astfel încât mișcările, mimica și înfățișarea unui robot umanoid încep să se apropie tot mai mult de cele ale modelului uman. Am spus încep să se apropie, că mai e mult până acolo, deocamdată rezultatul fiind unul hidos și deloc convingător. Mișcările sunt sacadate, nenaturale și încete iar mimica, deși deservită de o mecanică complexă, este un eșec.

O parte foarte importantă a mașinăriei este softul. Și aici mi se pare că ceea ce există este mult sub ceea ce publicul crede că ar exista. Hanson a integrat un chatbot de tip Siri sau Alexa în acest robot umanoid și a ajuns chiar să declare că Sophia este în viața! Mai târziu, creatorii au încercat sa reformuleze, spunând că Sophia pare a prinde viață ca o sculptură în mâinile unui sculptor aflat în plină activitate artistică. Ce face de fapt un chatbot: poate purta o discuție simplă despre niște subiecte preprogramate, înlocuind oamenii în slujbe repetitive și plictisitoare sau acolo unde nu se justifică cheltuielile cu salariul. Faptul că persoane de pe tot mapamondul s-au adunat în jurul acestui robot umanoid ca să-i pună întrebări filosofice, așteptând cu sufletul la gură un răspuns mi se pare cel puțin hilar. Ce fel de răspunsuri poate da un chatbot? Evident, niște răspunsuri programate care folosesc algoritmi și o bază de date. Și totuși, acei oameni, aflați într-un fel de transă emoțională în care bunul simț este suspendat, priveau fascinați și așteptau răspunsuri revoluționare la problemele fundamentale ale omenirii, unii fiind chiar foarte mândri de întrebările pe care au fost capabili sa le pună. Spectatorii păreau a credita acest simulator primitiv cu o conștiință. De aici și până la a primi cetățenie a fost doar un pas mic, dar periculos. Ce sa înțelegem prin această acordare de cetățenie? Are acest obiect drepturi și responsabilități egale cu oricare cetățean? Poate vota? Are personalitate juridică, poate înființa firme și executa orice activitate ca un cetățean obișnuit? În ce fel va fi pedepsit dacă încălca legea?

În concluzie, problema majora cu Sophia este prezumția existenței unei conștiințe similare cu cea umana. Robotica și inteligența artificială sunt domenii care vor continua să se dezvolte și, cine știe, poate peste 10-15 ani va apărea o versiune mult îmbunătățită a Sophiei. Problema însă rămâne aceeași, va fi tot un obiect, din ce în ce mai bine realizat, care simulează o ființă umană. Iluzia va fi, la un moment dat, atât de perfectă încât nu vom mai fi capabili să facem deosebirea dintre acest tip de artefact și un om. Ce se va întâmpla atunci? Vom da cetățenie și personalitate juridică acestor zombi? Acesta va fi un moment de cotitură pentru care societatea umană ar trebui să se pregătească chiar de pe acum.