Contaminare

Cu toate că i-am spus de nenumărate ori că nu are ce căuta la noi în sat, farsorul a adunat din nou copiii în jurul său ca să le îndruge minciuni. Nu pot să înțeleg ce-i atrage pe copii: lipsa totală de logică a balivernelor pe care le debitează, ochii aprinși și înfundați în orbite sau uscăciunea extremă a mâinilor lui care par niște crengi roase de carii? Îl înconjoară în tăcere și, după câteva momente în care îi privește nemișcat, începe să-și bolborosească litania. L-am ascultat într-o dimineață, curios să aud cu urechile mele prostiile cu care îi amețește. Auzi la el, Pământul, Pământul ăsta pe care călcăm de sute de ani este o minge, e rotund ca un măr și se învârtește în jurul Soarelui! Cu ochii larg deschiși, copiii îl ascultă cum vorbește despre zburătorii care au ajuns pe Lună! Știm cu toții că omului nu-i este dat să zboare, știm ce a pățit smintitul acela care și-a făcut aripi din crengi și pene după care s-a aruncat de pe buza craterului, izbindu-se de stânci.

Le-am explicat elevilor, la ora de geografie, că forma Pământului este plată, altfel oamenii din partea de jos ar cădea în gol iar cei din lateral ar sta într-o poziție cel puțin incomodă. Au râs, dar eu nu le-aș fi vorbit astfel dacă n-ar fi fost la mijloc incidentul de ieri. Am simțit că cei mai mari au fost puternic afectați: neatenția și privirile pierdute o dovedeau. Aceștia mă cam îngrijorează ; iată ce influență nefastă pot avea vorbele unui inconștient asupra unor minți tinere și credule. Data viitoare când mai apare am să pun câinii pe el! În predicile lui susținea faptul că oamenii au populat câmpiile și văile înainte de o mare conflagrație. Ce prostie! Se referea, probabil, la Marea Erupție, când vulcanii și-au revărsat lava pe toată fața Pământului, din cenușa incandescentă apărând primii oameni.

Azi dimineață, în timpul orei de istorie, am zărit-o pe una dintre elevele din clasa întâi jucându-se cu o cutiuță strălucitoare. I-am dat în schimb un măr și, în drum spre casă, am încercat să o deschid. Este făcută dintr-un material dur, frumos șlefuit. În cele din urmă, capacul a cedat; am așezat-o pe etajeră. Cristalul albastru din interior împrăștie o lumină difuză… privindu-l, am un ciudat sentiment de neliniște. Nu-mi pot explica de unde provine cutia și nici lumina din interiorul cristalului. De altfel, toată seara am avut dureri de cap, fiindu-mi aproape imposibil să mă concentrez. A mai persistat și amintirea neplăcută a cerșetorului acela cu Pământul lui în formă de minge. Căci Pământul, precum toată lumea o știe, este plat!