TGIFF: amintiri și emoții – partea a II-a

Odată cu decizia de a face un festival de film online (de fapt mixt, pentru ca aveam și o secțiune de drive-in cinema) munca a început (aproape) de la zero, cum aspuneam în articolul anterior.

Ce a însemnat acest lucru?

• evenimentul online pierdea o mulține de elemente importante de socializare și de program, pe care le aduce un festival la locație
• o mare parte din elementele de program trebuiau adaptate pentru mediul online
• aveam nevoie de o platforma de vizionare a filmelor (o asemenea platformă costă de la 3000 de dolari în sus… depinde cât de sus vrei să te duci)
• aveam nevoie de o echipa tehnică, gata să facă față la provocările conferințelor pe ZOOM, în linii paralele de program, cu (posibil) sute de participanți odată

Lista e doar pentru zona online. La drive-in, eram la fel de novici:

• ca să furnizăm o experiență „adevărată” de drive-in, aveam nevoie de un emițător radio… pe care nu-l aveam, nu știam ce tip de emițător ne trebuie și nici de unde să-l cumpărăm
• mai mult, ne trebuia o echipă să monteze și să regleze emițatorul
• degeaba ai emițător, dacă nu ai licență de transmitere pe unde ultra scurte: fără ea puteam pune în pericol ozeneurile (pardon, avioanele) care zburau în apropiere, la aeroportul Timișoara, dezorientam cetățenii dumbăvițeni (maică, ce e cu țipetele astea de la radio?!) și, mai rău, deveneam delicvenți ai undelor radio (ce fain sună, „delicvenți radio ” 🙂  )
• ne trebuia un întreg sistem de logistică pentru  drive-in
• trebuia să facem un sistem de programare la cele trei seri ale evenimentelor drive-in, preferabil online
• ne trebuia o echipă care să conducă mașinile în parcare și să aibă grijă să fie respectate măsurile de protecție anti-covid
• ne trebuia un ecran de proiecție maaaaaare (Made in China, evident, că pe la noi nu se produce așa ceva, nu sunt disponibile decât cearceafuri de la Pucioasa), ecran pentru care am dus o bătălie epică atunci când a fost vămuit
• cel mai important, trebuia să găsim o soluție pentru amplasarea tuturor echipamentelor la locație, în caz de ploaie (da, a fost ploaie, aproape furtună!)

Astea au fost lucrurile cele mai importante. Dacă ar fi să vorbesc despre toate detaliile și chichițele care au mai fost de rezolvat pe parcurs, ar trebui să-mi iau o tastatură nouă, ca s-o înlocuiesc pe cea la care lucrez acum.

Adevărul este că am avut norocul începătorului: noroc că lucrurile s-au potrivit în ordine, unul după celălalt, noroc că am întâlnit peste tot oameni cumsecade, de la autoritatea națională care acordă licențele radio, la radioclubul timișorean, care ne-a testat, reglat și montat emițătorul radio. Am avut noroc că au venit voluntari care să ne ajute la realizarea festivalului, și pe deasupra au fost oameni faini. Am avut noroc de oameni din zona SF (creatori de machete de nave spațiale, cosplayeri, borad-gameri etc.) care au răspuns pozitiv la invitația noastra, Am avut noroc că echipa tehnică online s-a descurcat admirabil și platforma de streaming de filme, construită de la zero, a putut deservi sute de oameni, de pe toate continentele, care au putut viziona simultan toate cele 43 de filme prezente în festival.

Desigur, lucrurile nu au fost la superlativ. Am avut probleme cu promovarea online, cu răspunsul echipelor de producție care au trimis filme în festival la secțiunea de concurs, dar care nu au vrut să vină la festival, să vizioneze filmele. Cel mai mult m-a mâhnit că am avut mai mulți participanți din străinătate decât participanți din România, deși am promovat festivalul pe toate canalele disponibile, pentru ca informația să ajungă la fandomul românesc.

Dincolo de nopțile nedormite, de vântul săłbatic care aproape a sfâșiat, într-una dintre după-mese, ecranul de pânză de la drive in, de feedback-ul oamenilor care au spus că ar fi venit la un festival de film „clasic”, dar nu vin la unul online, de problemele tehnice care au făcut să pierdem înregistrările unor conferințe (noroc cu echipa tehnică, care a făcut înregistrări de backup) și altele asemenea, prima ediție a festivalului a ieșit bine. Ne-au confirmat-o invitații, ne-au spus-o participanții și ne-au bucurat aprecierile pe care le-am primit de la Miltos Yerolemou, invitatul de onoare și de la președinta juriului, Dna Irina Margareta Nistor. Toate au consituit o parte din combustibilul care ne-a ajutat să ne ridicăm de jos (unde am căzut de oboseală) și să ne gândim că vom mai organiza și ediția  a doua… care vrem să fie mai rotundă și mai împlinită decât prima editie.

Despre cum ne dorim să fie, într-un articol viitor.