Spider-Man: Miles Morales – pe o pânză de păianjen
Holy Priest, Hitman, World Savior, Minced Meat Lover.
Nu am cum să încep articolul ăsta altfel decât cu informația că am reușit să pun în sfârșit mâna pe un Playstation 5!!!
Câteva cuvinte despre PS5 înainte de orice altceva: consola e superbă; controller-ul e genial (cu o mică excepție: bateria nu ține foarte mult și trebuie să-l încarci după vreo 4 ore de joacă) și te face să te simți în secolul XXI; timpii de încărcare pentru jocuri sunt fantastic de rapizi, abia mai reușești să citești ponturile din loading screen-uri; interfața e super intuitivă, chiar dacă o să-ți ia câteva ore să te obișnuiești cu ea și dacă faci trecerea de la PS4, însă o dată ce-i descoperi șmecheriile o să adori ce au făcut cei de la Sony; dacă pui jocul pe pauză și consola pe sleep-mode, în momentul în care o redeschizi și dai start, jocul pornește instant de unde l-ai oprit (how cool is that!?!?); interfața îți permite să te miști fluent și fără întreruperi prin aplicațiile pe care vrei să le accesezi fără a întrerupe un joc ca să deschizi Netflix, de exemplu.
Totuși, articolul nu este despre PS5 și cât de fericit sunt că-l am, ci despre Spider-Man: Miles Morales, jocul cu care mi-a venit consola. Am primit și Demon Souls, însă l-am dat urgent pentru că țin la nervii și la stomacul meu.
Așteptam Miles Morales pentru că mi-a plăcut foarte mult Spider-Man, iar așteptările erau mari, chiar foarte mari. Din păcate, am fost înșelat amarnic…
Peter Parker pleacă în vacanță, iar New York-ul rămâne astfel pe mâinile noului Spider-Man, Miles Morales. Nu vreau să vă spun mai mult deoarece povestea pe alocuri e foarte faină și captivantă, și nu aș vrea să vă stric surprizele. O dată lansat în joc, realizezi că Miles Morales are o serie de îmbunătățiri vis-a-vis de gadget-uri, atacuri (Venom attacks) și costume. Pe lângă asta, Miles mai are și un smartphone cu ajutorul căruia poate să urmărească crimele care se petrec prin oraș, precum și solicitări din partea locuitorilor care au nevoie de Spider-Man din diferite motive.
Misiunile principale sunt mișto, unele sunt pline de adrenalină și te țin lipit de ecran, transpirat de emoție, asta în momentul în care nu simți că ți se face rău atunci când Miles se mai aruncă cu capul în jos din vârful unui zgârie-nori. Din nefericire, jocul este foarte, foarte scurt… Undeva la 15-20 ore maxim pentru platină, iar că să iei platina la Miles Morales trebuie să termini jocul de două ori…
Nu am simțit că joc un joc nou, am simțit mai degrabă că joc un add-on special făcut pentru o consolă next-gen. Misiunile secundare sunt extrem de asemănătoare cu cele din Spider-Man 2018, la fel și crimele sau bazele inamice pe care trebuie să le distrugi. E adevărat că în luptă sunt adăugate Venom attacks care sunt spectaculoase și aduc un plus de adrenalină extrem de satisfăcător, la fel și gadgeturile care electrocutează și anihilează oponenți, dar jocul nu e îmbunătățit sau schimbat radical. Da, e fain, gâdilă ochiul acele 60 fps-uri față de cele 30 de fps-uri din 2018, dar e aceeași… Mărie cu altă pălărie.
Se vede de la o poștă că Miles Morales e făcut special pentru PS5. Controller-ul îți tremură în mână, opune rezistență, ce să mai, te face să trăiești foarte intens ceea ce vezi pe ecran. Grafica e superbă, timpii de încărcare nu există, jocul e fluent, nu am observat bug-uri deranjante, e așa cum trebuie. Doar că… și mă repet pentru că simt că e necesari, E ACELAȘI JOC DIN 2018 CU HAINE NOI!!!
Personajele nu mi-au plăcut, nu m-au impresionat, nu m-au fascinat sau marcat emoțional așa cum s-a întâmplat cu cele din Spider-Man 2018. Nu am reușit nici cum să empatizez cu Miles, să mă atașez de el, să vreau mai mult Miles după genericul de final al jocului. În 2018 abia așteptam un joc cu Miles Morales, acum parcă nu mai sunt atât de entuziasmat și nerăbdător.
Povestea e, așa cum am mai spus, plină de acțiune și adrenalină. Sunt câteva răsturnări de situație previzibile, cel puțin pe mine nu m-a surprins nici una, cut-scene-urile sunt fain făcute și cresc tensiunea poveștii, personajele sunt simpatice, dar ușor de uitat, iar răufăcătorii puteau să fie mai memorabili.
Jocul merită jucat, e fain și stoarce tot ce trebuie din PS5, dar nu este un joc care să facă istorie precum predecesorul său. Pare cumva fad și forțat, parcă Insomniac nu și-a bătut foarte tare capul cu un Miles Morales care nu este altceva decât un etern side-kick. Recomand jocul tuturor fanilor super-eroi, nu-l recomand din toată inima gamerilor înrăiți, deoarece s-ar putea simți înșelați, Call of Duty style, din cauza unei campanii atât de scurte. Eu cel puțin am fost foarte dezamăgit când am văzut cât e de scurt. Categoric nu merită să dai 250-300 de lei pe el. E genul de joc care face maxim 150-180 de lei.
Notă: 8.5 din 10