Now Reading
Inktober, Inkvember, Inkcember

Inktober, Inkvember, Inkcember

Avatar photo

Această postare nu este atât despre artă, cât despre trecerea timpului.

Retușând ilustrațiile de mai jos înainte de publicare, m-am gândit să arunc un ochi peste ultimul Inktober postat, pe care îl găsiți aici. Totul era atât de proaspăt în amintirea mea, parcă abia terminasem de ascuțit creionul roz.

2021…

2022…

2023…

2024…

Au trecut însă mai mulți ani decât mă așteptam – ani plini de scuze atât față de mine cât și față de alte persoane. În general, scuzele acestea se rezumă la „am fost ocupată” și „sunt obosită”, lucruri cât se poate de adevărate.

Și totuși…

Și totuși, într-o perioadă nebunească, plină de lucruri urgente, lucruri care trebuie făcute, lucruri importante, am decis să mai adaug și un desen pe zi. A fost un desen pe zi? Firește că nu. A fost un desen la câteva zile, au fost mai multe desene pe zi, a fost cât s-a putut și când s-a putut. Totul a început în septembrie, cu sfânta listă – odată scrisă nu mai ai scăpare, duci la capăt ce ți-ai propus. Din listă s-au materializat și câteva idei, cuvinte, ba chiar schițe – scrijelite pe colțuri de pagini, de frica memoriei precare. Cum debordăm de entuziasm la început de drum!

septembrie…

octombrie…

noiembrie…

decembrie…

Am terminat ultimul desen pe data de 2 decembrie. Un eșec în ochii multora, sunt sigură. Dar, în ochii mei, Inktober nu a fost niciodată despre deadline. A fost despre a face ceva și pentru mine, într-o mare de lucruri făcute pentru alții. A fost despre a fi parte dintr-o comunitate de oameni care își fac timp pentru un hobby; pentru ceva ce nu trebuie făcut; pentru ceva ce nu le aduce vreun beneficiu financiar; pentru ceva – pur și simplu.

E esențial să îți faci timp pentru lucrurile la care ții și care te fac cine ești, nu doar pentru lucrurile pe care le ai de făcut. Ele nu se vor termina niciodată, fii fără grijă. Când crezi că ai încheiat, că ai pus totul în ordine și greul a trecut, că în sfârșit vei avea și tu o pauză – mai apare ceva, în general ceva foarte urgent (de fapt ai și întârziat dacă e s-o luăm drept). Și când nu îți mai vezi capul de treabă, deja panicat că nu e omenește posibil să duci la capăt tot ce ai de făcut în timpul rămas – ai ghicit, mai apare ceva.

luni…

marți…

miercuri…

joi…

vineri…

Dacă se poate, lucrezi și în weekend, să ai mai puține de făcut luni când te întorci. Vacanța nu există – e doar mai mult timp pentru a munci. Timpul trece pe lângă noi în timp ce lucrăm pentru un viitor închipuit, un viitor nesigur, convinși însă că atunci va fi bine și tot efortul nostru va fi răsplătit. Prezentul e un chin, o punte către acea utopie. Dar viitorul rămâne în viitor. Nu se apropie nicicum, iar noi supraviețuim zilelor în loc să le facem suportabile, trecem prin ele așteptând cu nerăbdare să se termine ca să o luăm de la capăt.

Unde ne grăbim?

Viața, la fel ca arta, nu este despre a scoate lucrări pe bandă, de a crea în masă și fără suflet, de a livra produse cât mai eficient posibil.

Arta, ca alte lucruri pe care le faci în timpul liber (sau la birou, când nu se uită șeful), ar trebui să îți îmbunătățească existența într-un fel, chiar și în momentul creației efective. Fie că te ajută să te exprimi, să te ascunzi, să te descarci, să simți ceva, să te conectezi cu alții, să te înțelegi, să te găsești, să te pierzi, arta este, pentru artist, mai mult despre călătorie decât despre destinație.

Așa că te rog ca astăzi – da, astăzi, știu că ești ocupat/ă, dar te rog eu mult – să faci ceva și pentru tine. Ceva ce nu trebuie să faci. Ceva ce vrei să faci.

Încă mai ai timp.

What's Your Reaction?
Excited
3
Happy
0
In Love
1
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© REVISTA PLANU'9 PUBLICĂ PROZĂ SFF ȘI DIVERSE ARTICOLE DIN GENURILE SF ȘI FANTASY. REVISTA ESTE REDACTATĂ DE CLUBUL SINDICATUL 9 DIN TIMIȘOARA
Scroll To Top