Now Reading
Inktober

Inktober

În general lumea o asociază cu venirea oficială a toamnei, cu Pumpkin Spice Latte-uri, cu începerea cursurilor la facultate și cu ritualurile satanice care se petrec negreșit în seara zilei de 31 (cel puțin în imaginația anumitor oameni).

Eu, în schimb, o asociez cu un sentiment constant de inferioritate și dorința de a renunța la artă când văd ce idei nemaivăzute și tehnici inovative clocesc maeștrii de pe internet. Dacă nu ați ghicit până acum despre ce e vorba (adică dacă dați skip la titluri de articole cum dau eu skip la tutoriale în jocuri), suntem aici să vorbim despre Inktober.

Lăsând la o parte controversele legate de copyright, Inktober e un eveniment văzut cu ochi buni care a luat naștere în 2009 din dorința unui artist pe nume Jake Parker de a-și îmbunătăți desenele. Cum sugerează și numele (ink + October), evenimentul se desfășoară pe tot parcursul lunii octombrie și constă în 31 de desene în cerneală neagră… sau cel puțin așa a fost conceput. Ajungând la artiști din toate colțurile lumii, Inktober se metamorfozează în funcție de nevoile și dorințele fiecăruia: anumiți participanți doresc să folosească cerneală colorată, nu doar neagră, alții doresc să folosească creioane sau vopsele în loc de cerneală și există chiar și artiști care aleg să treacă prin această lună în mod digital. Din această idee s-au născut și alte evenimente artistice similare care iau loc în alte luni precum Sketchtember, Huevember, Drawcember, Mermay dar și „înlocuitori” ai Inktober-ului cum ar fi Drawlloween, Goretober, și chiar liste tematice personalizate de artiștii care vor să participe în felul lor la fenomenul tomnatic.

Inktober poate avea o influență pozitivă asupra artiștilor care participă deoarece oferă un scop concret care îi împinge să ducă desenele la capăt. Interacțiunea de pe rețelele de socializare e și ea importantă deoarece ajută la crearea unui sentiment de comunitate, de unitate, și oferă un fel de support group celor care au nevoie de încurajare. Atmosfera din luna octombrie e minunată: dacă urmărești conturi de artă, feed-ul îți e umplut de desene din toate colțurile lumii în stiluri extrem de diverse. E adevărat că asta devine exasperant după prima săptămână dar măcar e frumos în teorie. Ca artist, însă, fenomenul poate fi mai puțin fericit în funcție de cum îl privești. E minunat să vezi interpretările altor oameni, să fii expus la idei și tehnici noi, însă în momentul în care participi în mod activ la eveniment e foarte greu să nu te compari cu cei din jurul tău. Poate de aceea și există atât de multă diversitate în momentul de față: e mai greu să te compari ca artist digital de exemplu cu cineva care desenează cu cerneală, și dacă nici măcar nu folosiți aceeași tematică atunci comparația e imposibilă. Cu cât te îndepărtezi mai mult de evenimentul oficial, cu atât de simți mai liber și mai puțin tentat să îi privești pe ceilalți ca adversari.

Exact de asta am ales ca anul acesta să folosesc o listă care arată puțin ca monstrul lui Frankenstein (o combinație între lista oficială Inktober și Creepycutober, o listă creată de un utilizator care nu mai poate fi găsit). Astfel am putut să omit cuvintele care nu mă inspirau și să le înlocuiesc cu altele mai potrivite. Am rămas în sfera tradiționalului, însă când a venit vorba de uneltele folosite, adăugând doar un strop de culoare: m-am rezumat la 3 fine-liners negre de diferite dimensiuni, un creion roz, o cariocă roz și o cariocă neagră.

Am ajuns la acest setup după aproximativ 3 ani de încercări. În 2018 am eșuat mizerabil ajungând să desenez în scârbă doar pentru a putea spune că am participat și eu. În 2019 am folosit aceleași unelte ca în acest an însă am utilizat lista oficială în întregime (ceea ce a necesitat puțină gândire) și am dus-o la capăt cu succes. În 2020 am fost mai ambițioasă și am făcut totul ca la carte: am folosit lista oficială, un creion, o pensulă, cerneală neagră și un toc cu peniță pentru caligrafie. A fost extrem de greu să mă obișnuiesc cu acest mediu nou și în prima săptămână m-am gândit serios să renunț însă aceste hopuri au meritat satisfacția ulterioară care a rezultat din îmbunătățirile vizibile de-a lungul lunii. Să nu credeți că anul acesta a fost fără probleme. Marea supărare a fost că deși am încercat să stau departe de rețelele de socializare pentru a nu mă compara cu alți artiști, am reușit să cad într-o altă groapă: mi-am comparat desenele de acum cu cele din anii trecuți. Da, chiar și cu cele făcute folosind penița. A fost greu să duc luna până la capăt și de multe ori am vrut să las desenele pe altă zi sau să găsesc scuze dar m-a ajutat foarte mult susținerea cercurilor de prieteni (și străini) non-artiști care mă întrebau când pot să vadă următoarea ilustrație.

În ciuda suferinței din această lună, întotdeauna simt că Inktober e o experiență pozitivă (cel puțin odată ce s-a încheiat) deoarece reușește să mă mobilizeze și să mă scoată din zona de confort. Oricât de ocupată aș fi, întotdeauna reușesc să fac un desen, chiar dacă uneori asta se întâmpla la ora 4 dimineața. Acum că luna s-a terminat (phew!), e timpul să intru în hibernare artistică și să refuz să ating creioane până, să zicem, vara viitoare. Cred că abia atunci voi avea bateriile reîncărcate.

Acestea fiind spuse, ne vedem anul viitor!

What's Your Reaction?
Excited
0
Happy
1
In Love
5
Not Sure
0
Silly
0
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

© REVISTA PLANU'9 PUBLICĂ PROZĂ SFF ȘI DIVERSE ARTICOLE DIN GENURILE SF ȘI FANTASY. REVISTA ESTE REDACTATĂ DE CLUBUL SINDICATUL 9 DIN TIMIȘOARA
Scroll To Top